Bunătatea e o formă superioară de frumuseţe. Nu îmbătrâneşte şi toţi avem nevoie de ea.


Sunt oameni care se descurcă senzaţional în viaţă. Ei nu au prieteni, au relaţii. Nu fac gesturi gratuite, totul e profitabil. Şi totuşi cui dau oamenii ăştia un Bună seara, iubito, cu inima deschisă?
Nimănui. Pentru că văzută prin ochelarii interesului lumea devine o copie a peroanei. Oamenii se împart în şmecheri şi fraieri. Un asemenea specimen nu poate să se ataşeze de fraieri, pentru că nu-i respectă. Nu poţi să iubeşti un om pe care îl desconsideri.
Nu se pot ataşa nici de omologii lor, ceilalţi şmecheri, pentru că faţă de ei trebuie să ţină garda sus. Se simte relaţie, nu prieten pentru şmecherii din jur. Un coş cu vipere nu e un loc unde poţi să ai linişte nici când eşti şi tu o viperă.
Eu refuz să cred că bunătatea e pe cale de dispariţie. Simţi mai multă plăcere când dăruieşti decât atunci când dai un tun. Când dăruieşti n-ai de ce să te uiţi peste umăr să vezi dacă nu cumva te urmăreşte cineva.
Omul care dăruieşte e bogat: el a avut din ce să dăruiască. El a avut mental un plus din care să ofere sau măcar a putut să trăiască mai departe şi cu un minus.
Oricum, mai mult de un costum şi o pereche de pantofi nu luăm cu noi în pardesiul de lemn în care vom merge înapoi.
O femeie care îşi alege un bărbat de caracter are cu cine să pună fundaţii pentru visuri.
Rezistent ca roca e cuvântul lui şi preţios ca aurul. Nu-l dă cu uşurinţă, dar nu-l ia aproape niciodată înapoi.
Iar bărbaţii ştiu toţi că suntem egali în faţa timpului.
Ia-ţi o femeie frumoasă şi vei fi fericit 10 ani.
Ia-ţi una care sa aibă si inimă şi vei fi fericit toată viaţa.


https://goo.gl/ydSTWd


Back to Top