Așa cum bărbații își doresc o femeie care să fie doamnă pe stradă și altceva în pat, la fel și femeile vor lângă ele un leu care să nu-și scoată ghearele acasă.



Așa cum un pugilist știe să și mângâie, iar un judecător știe să și ierte, la fel e bărbatul întreg:  dur numai când trebuie, atent doar cu cine merită.
Acel loc pe care îl numești acasă e oaza ta. Fortăreața ta în care te simți apărat. Nu aduce războiul între zidurile acestei cetăți.
Societatea e suma relațiilor dintre oameni, iar oamenii sunt mulți și nu întoteauna sunt oameni. Un joc e cu atât mai greu controlabil cu cât are mai mulți jucători.

Dar acasă sunteți doar voi. O mini societate. O națiune mică. O țară cu doi locuitori. 
Fiecare cuplu e o șansă la un bine comun început pe scară mică.
Fericiții de la scara B. 
Norocoșii din apartamentul 13. 
Cei pe care îi comentează babele și îi urmăresc din priviri copiii. 
Nu era el jurnalistul acela incomod, de spală pe jos cu oameni la TV? Ba da, dar acum spală pe jos în living, ca să o ajute pe ea. 
Nu era el golanul de care se temea tot cartierul? Încă este, dar casa lor e ochiul furtunii. Un punct de calm. 
Sunt finanțiști cunoscuți pentru felul în care țin orice cost sub control, dar care, atunci când nevasta le cere ceva, nu mai țin (pardon de expresie) cont.
Da. Sunt mult mai mulți bărbații care vin acasă cu pretenții de dictatori, când ei sunt angajați la serviciu pe post de preș.
Așa cum sunt destule femei care sunt doamne doar acasă.
Și sunt, din păcate, prea mulți copii educați în astfel de medii, care vor perpetua specia nefericiților.
Am auzit mulți "specialiști" care spun că părinții ar trebui să facă dragoste pe mutește, să nu-i audă copiii. Dar să se certe să-i audă toată scara e OK?
Specialiștii nu greșesc, desigur, 100%, dar...
Hai să facem să fie exact pe dos. Să vedem mai multă dragoste. Să o exprimăm. Să o arătăm. Iar sentimentele negative să le ținem în frâu. 
La mine funcționează foarte bine mersul la sală. Ultimul antrenament a durat 3 ore. Una de forță și două de alergare. Ce să zic... eram nervos rău când am intrat. Era mai bine să fi intrat pe ușa casei decât pe cea a sălii? :)
Fiecare poate să facă mai mult pentru sine și pentru cei pe care îi iubește. 


Nu sunt sigur de prea multe lucruri pe lumea asta, dar de un lucru nu mă îndoiesc: dacă fiecare ar putea să aducă liniștea la el în familie, lumea, acestă familie de familii, ar fi mai bună. 




Cititorii adevărați merg în pat cu cartea, nu cu telefonul :)
Comand-o cu un click pe banner :)

Back to Top