De Georgiana Savastru aka Kana Arenina :)
Am senzatia ca am pierdut cva...
Sa fi fost cheile, vreun gand, rujul...? Ma intorc...
Peste gandurile amestecate cu senzatiile care au dat titlu diminetii de azi, se imprima o voce.
Mi-a descompus gandul, pasii, m-a dizolvat in pietrele din asfalt.Parca vocea pe care o astept de-o viata.
” Ai devenit femeia vietii mele, cu mult timp inainte sa te cunosc...”
Cuvinte simple dar care au inlocuit sute de replici siropoase care imi inmuiasera genunchii pana atunci.Cautam disperata o lingura de aer care sa-mi dea forta sa ma intorc...Nu puteam rata momentul.
Ma intorc si vad...un barbat. Nu frumos...dar cu o barbatie ce iesea din toti porii.
Cobor privirea spre mainile lui.
In palma tinea strans dar cu atentie....ceva...
Era mana unei domnisoare fine.Atat de mandra ca e la bratul acestui barbat.Cine n-ar fi?!
Iar el...o cuprinde de mijloc si o ridica pe marginea balustradei ca sa admire mai bine frumusetea perfecta care ar fi cucerit orice barbat.Mai ales pe el.
Ea nu l-a dezamagit niciodata.
Gratia cu care isi etala rochia sub care ascundea picioarele matasoase, tenul impecabil, genele lungi, ochii mari si cercetatori...faceau ca orice trecator sa isi piarda privirea intr-acolo.
Cu gingasia unui copil...”imi” mangaie barbatul, conturandu-i fata.
Si-a marcat teritoriul in fata noastra,toate celelalte femei pierdute in sarmul lui, amplificat de ea.Era al ei.Era tati.
Ma resemnez, imi accept esecul si ma apropii...din dorinta naiva de a ramane macar cu amintirea unei priviri, a unui cuvant, al meu, pentru mine.
Aflata in fata ”femeii” atat de superioare mie si a barbatului ”atat de al ei”...singurul gand ramas dezorientat prin minte, e sa ii felicit...
Trag aer in piept, privesc tinta si arunc sacadat,fara aer...
” VREI SA FII SOTUL MEU?”
foto: hlocko
