Dai zeci de teste, extemporale, teze, până ajungi cu un dreptunghi de hartie în mână. Diploma de bac. Unii spun că e inutilă. Şi ea, şi următoarele.
Dai probă scrisă şi practică dacă vrei să conduci o maşină.
Dar dacă vrei să te reproduci? E suficient să găseşti pe cineva. În presa auto există o vorbă: Orice maşină îşi găseşte prostul.
Se poate aplica aici perfect.
De ce trebuie să ai anumite calităţi chiar şi pentru un post de femeie de serviciu, dar mamă poate să fie oricine?
De ce dai sală şi traseu până le iei pe amândouă, dar tată poate să fie orice gunoi uman?
Vezi mame prea tinere care-şi privesc copiii ca pe o nefericire timpurie care le ţine departe de distracţie. Ciudat, orice părinte are viaţă de noapte. Când se trezeşte că are ăla mic colici.
Vezi mame prea bătrâne care au făcut un copil cu te miri cine doar pentru că era deja cam târziu. Îşi revarsă dragostea lor sufocantă peste un copil fondant, acoperit cu glazura distructivă a dorinţelor neîmplinite.
Îţi şi vine să le strigi: Nu era suficient că viaţa ta a fost de doi lei? Ai făcut copilul ăsta la fel cum ai trage încă un loz.
Vezi mame şi taţi mult prea săraci. Să mă ierte Dumnezeu, dacă n-ai bani să-ţi plăteşti cablul şi lumina, n-ar trebui să ţi-o tragi pe întuneric până ajungeţi 8 în două camere. O fi sexul o formă de entertainment, dar joacă-te şi tu de-a talentul fără finalizare.
Aţi observat câţi copii frumoşi sunt? Mult mai mulţi decât adulţii. Aţi văzut cum le strălucesc ochii? Firesc! Pentru că aşa trebuie: să fim fericiţi, liberi. Pentru că aşa ar trebui să fie toţi: copii doriţi, nu de conjunctură: copilul-asigurare, copilul-neatenţie, copilul-revenşă.
O să mă certe un prieten, care crede că opinia asta o să-mi pună jumătate de ţară în cap: Nu toţi oamenii merită să se reproducă. Să faci un copil este o mare responsabilitate, dar fac copii nişte oameni pe care nu i-ai credita nici pentru responsabilităţi mai mici.
Şi nu, nu m-ar deranja greşelile părinţilor.
