Da. Va exista şi o versiune neagră, dar astăzi sunt prea bine dispus.
Vorbim de bine... binele ;)))
Dacă răsplăteşti pe cineva pentru un bine făcut totul se opreşte aici. E corect, dar e steril. Nimic nu se mai întâmplă după asta. Lumea revine la echilibru şi asta e OK doar dacă îţi place cum arată lumea acum. Eu cred că se poate mai bine.
În anii 90 eram în facultate şi scriam poezii în timpul examenelor. La cursuri nu mă plictiseam, dar la examene condensam mult şi scriam puţin.
Cu poeziile astea am mers într-o zi la Nicolae Manolescu. În loc să mă trimită la plimbare, ca pe un mucos ce eram, Manolescu şi-a făcut milă şi timp. I-am dat trei sau patru poezii. M-a sunat după două săptămâni.
I-au plăcut două.
Încurajările lui au fost ca o scânteie pentru un butoi de benzină. Nu sunt gagică, să mă bucur sărind prin casă, dar m-am îmbătat în seara aia... Praf m-am făcut.
Apoi a venit omul prvidenţial, cel care a făcut posibil să scriu editoriale în acelaşi colţ de primă pagină unde scria şi Manolescu. Stelian Ţurlea era atunci şef la suplimentul cultural al Ziarului Financiar. Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu, Ioan Es Pop, toţi scriau pentru el! Şi eu, un mucos.
Era un fel de rai temporar,
ca orice minune.
De la Stelian Ţurlea am învăţat că un ajutor nu se dă înapoi, se dă mai departe.
Iar câştigul pe care nu-l aştepţi... vine înmulţit.
Am construit această platformă online singur. Nu-i mai putem spune blog pentru că are prea mult trafic şi o idee de comunitate. Dar aşa singur cum am pus parterul şi primele etaje, nu intenţionez să rămân singurul locatar al unor idei frumoase.
Concursul fără premii I WANT YOUR TEXT le-a dat posibilitatea TUTUROR să îmi trimită texte pe care eu le public pe blog şi le promovez pe facebook. Dacă autorul nu vrea să rămână anonim, pun link către blogul lui şi îi aduc un head start pe care nimeni altcineva din branşă nu poate să-l ofere.
De ce? Nu risc să-mi pierd din cititori?
NU. Doar demonstrez că oamenii frumoşi sunt mai mulţi, iar cei urâţi mai puţini. Doar că au gura mai mare.
Ieri, o fată căreia i-am respins iniţial un text, a venit cu un al doilea. Ambiţioasă, nu? Mai mult de 80.000 de afişări, doar articolul ei!
Îmi face plăcere să-mi scot pălăria în faţa Andreei. Regret doar că nu pot să vă dezvălui acest om frumos. Cum şi-a făcut curaj să-mi trimită un al doilea text, poate îşi face şi blog.
Voi fi încântat să o promovez.
Cine e următorul?
