Ironia bate mârlănia


Învață să râzi, nu să înjuri.
Doare mai tare și atinge doar ținta. Fiecare insultă pe care o spui te atinge și pe tine. Dezamăgește. Sunt oameni care preferă să te știe stăpân. Pe situație și pe tine. Prietenii, femeia de lângă tine, copilul pentru care exemplul personal este întotdeauna cea mai eficientă lecție. 

Învață să râzi de probleme. 
Furia, dezamăgirea și alți demoni nu sunt combustibilul ridicării. Frustrările pot ajunge să te macine mai mult decât eșecul. Nu e niciodată târziu pentru un nou început. Câți campioni n-au simțit gustul înfrângerii?

Unii practică arte marțiale, alții... sarcasmul.
Un fel de karate cu verbe. Uneori toată lumea se prinde, mai puţin victima sarcasmului. Când toată lumea izbucneşte în hohote e ca şi când nu l-ai lovit doar tu. Fiecare zâmbet e o palmă, iar unii şi le cam merită.

Forţa financiară a interlocutorului nu e mereu dublată de substanţă. 
Bogăţia poate să fie o conjunctură, alegerile tale nu. Evită să lucrezi pentru şefi care nu au simţul umorului sau înţeleg prin umor să facă glume pe seama celor care depind de acel job. E o formă de abuz ca în curtea şcolii, când elevii mai mari se iau de viaţa celor mai mici. E penibil să ai în job description să râzi la glumele şefului. Din experienţă, cei care au cu adevărat simţul umorului au şi bun simţ.

Orice s-ar întâmpla, nu te bate cu un necioplit coborându-te la nivelul lui! 
În loc să avem într-un conflict un gentleman şi un bizon, vom avea o luptă între doi mârlani, chiar dacă unul e permanent, iar celălalt temporar. Iar dintr-un asemenea conflict chiar nu interesează pe nimeni care dintre ei e prostul triumfător.
Back to Top