E o mare diferenţă între post şi cura de slăbire.


Prea mulţi oameni îşi fac curat doar în casă. 
Prea mulţi au mare grijă ce bagă în gură şi n-au deloc la ce le iese din ea. 
Ne insultăm creştineşte, 
Ne mai facem câte o cruce înainte să încercăm o şmecherie (Dă, Doamne, să iasă!)
Refuzăm snob o prăjitură de la o colegă: Nu pot. Ţin post! (Coţohârlă păcătoasă care vii să mă tentezi cu Tiramisu)
Zici că e dieta Dukan. 


E absolut patetic câţi “creştini„ merg la biserică fără să citească măcar o dată Biblia. Aia e pentru pocăiţi. Sfinţenia adevărată e să moţăi cu o lumânare în mână aşteptând, ca la un film prost, să intre distribuţia: În numele Tatălui şi-al Fiului şi al Sfântului Duh. 
Iar mesajele sunt forţă! Zici că toţi au terminat matematică unde multe probleme încep cu Fie...
Fie ca lumina blablabla...
Să vă dea Domnul... 
De curiozitate, Îl ai pe Domnul  în lista de prieteni? 
Apreciez intenţia, dar aş prefera să-mi dai tu ceva, după forţele tale, fie şi doar un Bună ziua.
Hristos a înviat din morţi să moară duşmanii de ciudă. 
E o vorbă deşteaptă în cartea aia neagră şi groasă de n-o citeşte nimeni. Înainte să te duci la templu, să faci pace cu Dumnezeu, ţi se spune să faci mai întâi pace cu cei cu care eşti certat. 
Veniţi să luaţi lumină. 
Frumos zis. De cele mai multe ori şi inutil. Lumina aia nu ţi-o poate da nimeni. Trebuie să o căutăm şi să o găsim în noi.
Back to Top