Așa ceva nu se face


Am primit multe texte în care femei (mai rar bărbați) îmi povesteau situații care se terminau cu: așa ceva nu se face... 
Tocmai lucrurile astea se tot fac...
Se iau sentimente în glumă, dar la final nimeni nu râde...
Multe replici de agățat încep pe safe mode... astfel încât să poți da înapoi și să spui că a fost o glumă. Ce faci dacă mergi înainte când știi că pentru tine chiar e o glumă?


Se încing jocuri din care se degenerază (mai rar se progresează) în lucruri serioase. 

Ne place să ne jucăm.
Și aici chiar NU trebuie să dăm vina doar pe bărbați. Sunt bărbat, deci puțin subiectiv: de cele mai multe ori femeile se verifică în inima bărbatului cum se verifică în oglindă.

Ia să vedem dacă pot să-l fac pe fraier să mă iubească... este un fel de: Ia să vedem dacă rochița asta par grasă.
Când pleci din fața oglinzii reflexia ta nu lasă nicio urmă.
O joacă de-asta de-a "câți pot să fac să nu doarmă în noaptea asta gândindu-se la mine" lasă o urmă. O arsură.

Culmea e că n-am învățat din greșelile copilăriei că din joacă se strică multe lucruri. Uneori sunt cele care stăteau nevinovate pe margine. Alteori e racheta de tenis imaginară care era de fapt o vază care se sparge.
Trebuie să fim noi vaza care se sparge ca să ne prindem că nu e bine.

Trebuie să fim noi cei care ne-am furat-o pentru că respectam regulile de la șotron când de fapt se juca Popa prostu’
Back to Top