Toti oamenii se castoresc din dragoste. Ce e drept, unii dintre ei iubesc luxul.


Ah, women. They make the highs higher and the lows more frequent. (Friedrich Nietzsche).
Când e foarte evident că totul e un interes, eu nu numesc chestia asta căsătorie, ci cashatorie. 


Minciună sigur nu e. Cel puțin nu din partea celui interesat, pentru că nimic nu bate un interes… sincer. E bine? E rău? Cine sunt eu să spun? 
Ce știu însă fără să clipesc este că interesatul iubește sincer.
În ordine: iubește propria persoană. Atât de mult încât nu s-ar trimite la muncă să facă prezentări și din vacanța în Thasos. 
Iubește sincer frumosul. Desigur, așa cum îl vede el/ea în oglindă și așa cum îl vede în vitrine (de data asta dicolo de vitrină) cu o etichetă de preț atașată. Prețul acesta e pus de lumea rea care se interpune între frumos (întrupat în aur, haine și mașini) și iubitorul de frumos. În cazul nostru interesata.
Ea e un fel de greenpeace, combinat cu peta: eliberează poșetele și resuscitează blănurile (în general purtându-le la Operă chiar dacă din Rigoletto n-a înțeles nimic). 
Nu e asta muncă în folosul comunității? Al comunității europene, de unde vin produsele. 
La fel de mult iubește și geografia și călătorește unde-a-nțărcat-mutu-iapa.com încurajând mai mult industria transporturilor decât amărâtele care fac city break doar la team-buildinguri. Dacă putem numi Sărata Monteoru… city.
Îmi place să am la final câte un twist neașteptat. Chiar dacă unele twist-uri sunt mai puțin acceptate: deși am mai făcut asta, înainte să condamn o femeie căsătorită din interes sau un bărbat întreținut mă gândesc mereu câți oameni se prostituează la serviciu. Pe mai puțini bani.


Foto: LadyMartist


Susține acest blog la Premiile Radar de Media! Suntem în finală!
Back to Top