Oamenii chiar vor să fie liberi?
Dacă lași un om de capul lui, să facă orice vrea, după două trei exagerari va începe să faca fix ce crede el că trebuie.
Nonconformismul e greu de asumat
Nonconformismul e greu de asumat
El nici nu există în absența normalitații.
Oaia neagra își pierde orice valoare în absența oilor albe.
Urăsc paradigmele.
Senzația de libertate e dată doar de faptul ca sunt atât de multe.
Poți să treci dintr-o colivie în alta cu senzația unei mari eliberări...
Poți să treci dintr-o colivie în alta cu senzația unei mari eliberări...
Miracolul iubirii care te trăznește în cele mai lipsite de speranță locuri...
te scoate din paradigmă...și totuși... cum am zis... dupa două trei exagerări... indragostiții încep să se întrebe ce trebuie să facă.
Ce asteaptă alții de la ei sa facă.
Caută paradigma.
Caută colivia.
O plătesc in rate...
Iar când unul din ei fuge... celălalt regretă că n-a avut un happy end...
Nu există sfârșit fericit!
Nu există sfârșit fericit!
prin însăși semnificația lui... sfârșitul e o noțiune mizerabilă, dar nimic nu e mai trist decât sfârșit preamatur din lipsă de cojones...
Când te sperie deschiderea orizontului și te minți că nici asta nu e libertatea... e doar o colivie mai mare căreia nu-i vezi gratiile...
Când te sperie deschiderea orizontului și te minți că nici asta nu e libertatea... e doar o colivie mai mare căreia nu-i vezi gratiile...
și rămâi în a ta... că măcar pe aceea o cunoști.
Foto:justanotherweirdo
