Mesajul. Puțin periat că omul nu vrea să iasă la rampă. Firesc.
Vrea niște răspunsuri, nu atenție.
"Tot ce începe bine se termină prost? A fost bine, mi-am făcut planuri. Eu credeam că ne-am făcut planuri. Așa era, doar că eu credeam că ni le facem împreună și când colo erau separat. Mi-am pierdut încrederea în ea. Am divorțat, acum mi se pare că orice poveste va avea același sfârșit. Cum schimb asta sau e mai bine să nu schimb nimic, am aflat în sfârșit adevărul despre relații?"
Cum să atacăm problema asta astfel încât să nu pară poșta redacției?
Să o luăm pe dos: uneori începe prost și nu se termină, continuă foarte bine.
2. Medicul care mi-a salvat viața părea inabordabil.
3. Muza… hmm… Cred că putem să ne oprim aici cu mărturisirile că nu interesează pe nimeni să vorbesc despre mine.
Nici noi, nici ele.
Dar trebuie să fii nebun să dai vina doar pe tine sau pe ea! Se pot întâmpla al dracului de multe.
Când ni se întâmplă nouă e scuzabil.
Când li se întâmplă lor e impardonabil.
M-ai mințit! Cum ai putut să-mi faci asta!
Poate n-a mințit nimeni. Poate amândoi am crezut, am vrut, am început drumuri care credeam că vor merge mereu împreună. Ne-am apucat împreună de o casă în care acum niciunul dintre noi nu mai vrea să locuiască. Ea se simte vinovată, el înșelat, pentru oricare dintre ei, separat, e prea mare.
Sunt gânduri zidite în pereți.
Ferestrele se deschideau ca speranțele.
Stai și parcă nu-ți vine să mai deschizi ușa aia pentru că înăuntru nu te mai așteaptă nimeni.
Corect.
Dar afară te așteaptă o lume întreagă. Nu-I întoarce spatele.
