Unde dai și unde crapă. Un subiect propus de o femeie care li se potrivește perfect multor… femei :)))
Noi,
bărbații, suntem mai puțin atrași de ideea de stabilitate. Renunțăm mai ușor.
Decidem mai repede. Corect e să spunem că multe relații sunt păstrate cum sunt
păstrate joburile: până găsești deva mai bun. Așa cum nu spui la serviciu că te
duci la un interviu de angajare, la fel nu spui că vorbești cu altcineva pe
facebook, mess sau în pauze la țigară. De whatsApp nu mai vorbesc, că deja
mi-am aprins paie în cap când am zis că nu e o aplicație de chat, ci de cheat :))
Cineva
m-a întrebat dacă asta înseamnă că în viziunea mea sunt 450 de milioane de
cheateri, câți utilizatori are aplicația. Nu. În viziunea mea sunt mai mulți :)
Uneori
îți dai seama că ești relația de rezervă. E el mai rezervat. Sau ea te cam pune
în hold. Hold on, tiger, așa mă doare capu’…
De cele mai multe ori nu-ți dai seama de nimic. Câți nu se
întorc de la un interviu cu un buchet de flori pentru banca de rezerve?
Câte nu apreciază mai bine ce au după ce au văzut că se
poate mai rău.
Desigur, tu rămâi o rezervă pe principiul "Promit că nu mai
fac până data viitoare".
Mie mi se pare amuzant. Altora de neiertat. Unii spun că
timpul pierdut nu ți-l dă nimeni înapoi. Eu cred că e foarte greu să spui când
pierzi timp și când îl folosești.
Viața e zgârcită cu superlativele și mult prea darnică în
zile mediocre.
Sunt mulți oameni ireproșabili care înșală în cel mai
penibil mod: cel inactiv. Își doresc, dar nu îndrăznesc. Gândurile nu se
transformă în acțiuni de teama repercusiunilor.
Nu e moralitate. E frică. De ce vor spune oamenii, de
singurătate în caz de eșec, de Dumnezeu care stă deasupra patului adulterinilor
cu pixul pregătit, nerăbdător să te taie de pe lista admișilor în rai.
Nu e moralitate. E calcul. Oricât de puțin e mai mult
decât nimic.
Relația de rezervă nu e nici tristă, nici veselă. E o
situație temporară. Paradoxal, mulți rămân în relații temporare până moartea
rezolvă această nehotărâre perpetuă. Definitiv.
Foto: micmojo
