Tu de câtă vreme stai?


Într-un film franțuzesc, văzut într-un cinematograf unde nu mai sunt spectatori decât la festivaluri, am întâlnit un regizor de filme porno. 
Bătrân, divorțat și singur. 
Groaznic de deprimat, omul mai avea puțin și se arunca pe fereastră.
Nu. Nu era un imbecil cu o cameră de filmat. Se apaucase de filme porno ca o soluție financiară temporară. Dar așa e și viața. Ceva temporar. 
Încremenise în vestibulul visurilor lui. Ca un copil care întârzie să se nască atât de mult, încât atunci când în sfârșit o face, nașterea se întâmplă când încep să-i cadă nu doar dinții de lapte, dar și cei definitivi. 
Viața e mai crudă de atât: bătrân, învechit, inapt să regizeze hardcore, el simte dramatic cum până și gunoiul din care se hrănea ca o muscă îi este furat de... regizori mai tineri. Mai îndrăzneți. 
E o scenă absolut dramatică acolo. El stă lângă doi actori în plin act al creației. Nu le dă indicații. Îi lasă să se exprime prin sex, dar mai există un regizor on set care preia în focul luptei și începe să le dea celor doi indicații cu voce tare. Jur că nu mai vedeam protagoniștii scenei de sex, îi vedeam doar pe cei ai scenei umilitoare în care unui om i se lua puținul cu care se mulțumise.
Aici mergea o paralelă întinsă pe 10 rânduri, apoi două trei metafore.
Ce-ai zice să înlocuim 20 de figuri de stil cu o singură întrebare.
Tu de câtă vreme stai?

Pe acest blog comentariile sunt dezactivate. Vă rog să le faceți direct pe pagina de facebook.


Back to Top