Toate judecățile noastre de valoare sunt la bază niște comparații. Comparăm mere cu pere, ziua de azi cu ziua de ieri, oamenii din zilele noastre trecute cu oamenii din orele noastre prezente.
Cine spune că n-a făcut asta niciodată e un ipocrit. Problema e când deschidem gura. E ca un sfat pe care nu ți l-a cerut nimeni, iar toată lumea știe că un sfat pe care nu ți l-a cerut nimeni nu e altceva decât o critică!!! Mai mult sau mai puțin mascată.
Cuvintele tale, fie în costumul de camuflaj al metaforelor, fie cu pieptul dezvelit, dacă îl compară defavorabil pe omul de acum cu fostul nu înseamnă altceva decât un regret exprimat mârâit, cum face câinele când nu îndrăznește să muște.
Stă acolo în vârful patului și te bombăne că înainte nu se întâmpla aia sau ailaltă? Eu nu aș lăsa asta să mă amărască, doar nu e un câine care a uitat drumul până la mormântul vechii iubiri. Să se ducă să păzească lângă coroanele de flori ofilite, poate scoate o mână ca-n filmele cu zombie!
Poate cer eu prea mult de la oameni, dar cele două cititoare care aveau această problemă în forma ei agravantă chiar trebuie să treacă pe la redacție pentru un workshop despre cum să răspunzi la nesimțire spălând la modul elegant cu nesimțitul pe jos: cum să-și sune, Doamne iartă-mă!! cetățeanul fosta să-i povestească despre relația cu tine??!!
Mai bine să ieșiți în trei, să-ți povestească fata cum îi place lui ciorba, vorba și sexul ca-n Zorba!
Și după ce îți spune toate astea poate-ți zice și cum i-a dat papucii... Mi se pare singurul gen de know how de care ai nevoie în situația asta.
