Sincronizarea. Tu îl iubești acum, el te-a iubit mai demult. De ce nu poți să-i reglezi "aprinderea"

Black and White by ManicBerry

Era gata să facă orice pentru tine. Și pentru că puteai să ceri orice nu voiai să ceri nimic. 
Era prea simplu. 
Ca o sticlă de vin primită cadou și care nu ți se pare prea grozav deși are 25 de ani. 
E mult pentru un vin? Habar n-ai. Te gândești că dacă e cadou nu valorează prea mult.
Apoi afli că sticla de vin pe care ai vărsat-o în chiuvetă e dintr-o serie limitată. Nu se mai găsește pe nicăieri. 

Partea proastă e că atunci când nu te interesează cineva nici nu prea ai grijă cum te porți. Te joci ca un copil tembel cu o muscă. Îi rupi o aripă, te amuzi când vezi cum se învârtește în cerc. Încearcă din nou. O dă în bară din nou.

Ești un rege blestemat care pune biruri insuportabile pe singurul lui supus.
Un Dumnezeu mai mic care schimbă zilnic cele 10 Porunci.
Un expert în tortură care nu se gândește nicio secundă că s-ar putea trezi de celaltă parte a Fecioarei de fier. Rockerii știu bine ce înseamnă Iron Maiden.

Când nimic nu se schimbă e doar o toană de copil de care s-ar putea să-ți fie puțin jenă. Când sentimentele tale se schimbă e altceva.
Pur și simplu nu poți înțelege de ce ești ca un hit care a ieșit din modă. Înainte toată lumea dădea radioul mai tare, acum schimbă postul.
Nici măcar de un concert la Cinema Patria nu mai ești bună. Sala Palatului? Cine te crezi? Smiley?
Nu prea îți mai vine să zâmbești.
E ca în business, când arzi podurile de care crezi că nu vei avea niciodată nevoie doar ca să descoperi că unul dintre ele e singura ta scăpare. Ar fi fost singura ta scăpare.
Aprinderea e lucrul dracului și la mașini. Dacă tu te-ai trezit să-l arunci de pe pod, să-l lași trei ani în Dâmbovița și pe urmă te mai aștepți să pornească la sfert de cheie meriți să mergi pe jos. Braț la braț cu singurătatea sau și mai grav... cu un surogat de fericire.


Foto: ManicBerry


Susține acest blog la Premiile Radar de Media! Suntem în finală!
Back to Top