Eu un om pe care trebuie neapărat să-l întrec anul acesta.
Are calități și nu o să fie ușor.
Are realizări, unele greu de egalat. Mă tot întreb cum o să reușesc să fac ceva la același nivel. Să-i depășesc performanțele mi se pare uneori imposibil.
Uneori nu dorm din cauza asta. Noaptea aduce întrebări, iar dimineața nu vine cu răspunsurile.
Îi știu bine frustrările. Defectele. Are destule.
Îl și urăsc destui. Le-ar plăcea să-l vadă depășit, dar s-ar putea să nu le placă dacă eu voi fi cel care reușește figura.
Mă tem de el. Mă tem să nu mă privească superior, cu reproș. Mă tem să nu-mi spună ca în filmele americane: Doar atât poți?
Unii vor să fie ca el. E o aroganță că eu vreau să-l bat?
Știi ce e culmea? Și tu vrei să-l depășești, iar el nu o să se supere.
Toți trebuie să-l batem. Sportiv, nu golănește.
Pentru că e omul care am fost anul trecut.
Omul care ai fost anul trecut.
Îi înțelegem mai bine decât oricine greșelile și relizăm tot ce a realizat nu e un podim pe care să tragem un pui de somn, ci un punct de plecare într-o nouă aventură.
“Don’t be reckless with other people’s hearts, don’t put up with
people who are reckless with yours. Floss Don’t waste your time on jealousy; sometimes you’re ahead, sometimes
you’re behind…the race is long, and in the end, it’s only with
yourself.” Baz Luhrmann
