Daca nu știi să spui NU, ce valoare mai are când spui DA?

dear impending doom by apocalyptic-monkey

Oamenii care spun că sunt mulțumiți cu ce au sunt de cele mai multe ori niște nefericiți în faza de negare.

E în firea noastră să avem ochi care văd și inimă care să ceară. Din fericire și o minte care să-și bată... capul... să obțină ce-și dorește inima. Nu există aventură decât în schimbare. Nu există libertate decât în opțiune.

Tu ești aici. Nu e o obligație, e o alegere. Una pe care o tot faci.
Eu sunt cu tine. Nu îmi întorc spatele lumii. Nu-mi închid ochii. Văd ce e afară, dar știu ce e înăuntru.
De prea multe ori viața ne sperie.
Singura speranță este să păstrezi ce ai.

Înainte oamenii se plângeau că petrec prea puțin timp cu familia. Acum realizează că petrec prea puțin cu ei înșiși.
Primesc multe mesaje de la oameni care îmi spun: de la o anumită vârstă nu mai trăiești pentru tine.

Îmi vine să le răspund la întrebare cu o altă întrebare.
Cum a ajus viața ta o mlaștină de obligații?

Atât de mulți oameni pe care trebuie să-i mulțumești și care par tot nemulțumiți. Șefi care se răzgândesc tot timpul ca niște copii. Copii care se poartă ca niște șefi.
E frumos ca bucuria lor să fie bucuria ta. E o formă sublimă de generozitate.
E trist când satisfacția lor devine obligația ta. E o formă de sclavie.

Iar când o să ai nevoie de cineva și vei constata că toți te-au uitat n-o să ai voie nici măcar să te superi.
Până la urmă... cine-a început? Nu cumva tu ai uitat prima dată de tine?
Învață să spui nu. Abia atunci va conta un da de la tine.

Pe acest blog comentariile sunt dezactivate. Vă rog să le faceți direct pe pagina de facebook.

Back to Top