Ce poți să-i dai de Crăciun unui om care are totul?

Nimeni nu are totul, așa că nu suntem niciodată lipsiți de opțiuni. Sunt oameni care au mulți, foarte mulți bani și care își doresc ceva ce nu e de vânzare.

Cunosc cazuri de bărbați cărora le merge atât de scandalos de bine încât se pun singuri în situații dificile sau doar atipice pentru că-și mai doresc emoții puternice. Și nu prea le mai au. Așa că merg la demonstrații gen Roșia Montană for the thrills, se lasă ridicați de jandarmi, etc. Pun pariu că nu v-a trecut prin cap că lângă voi scanda un milionar în euro.  

Nu pot să scriu despre asta pentru că urăsc să bat câmpii despre lucruri pe care le cunosc doar din relatări, dar cred că e întotdeauna mai puternică o emoție decât un obiect, așa că-mi place chiar și atunci când dăruiesc un obiect să-l ambalez într-o emoție. S-ar putea ca la un moment dat să nu mai știe unde a pus acel lucru primit în dar, DAR NU VA UITA NICIODATĂ CE A SIMȚIT CÂND L-A PRIMIT.

Îmi place să fac surprize. Să creez un cadru din care să nu aștepți nimic bun și să te trezești într-o petrecere supriză într-un club de gay. E și mai amuzant când te întâlnești și cu un prieten acolo, la fel de hetero. Dai nas în nas cu el și zici: tu ce cauți aici, dar tu? El venise cu trupa care cânta, eu îi făceam Muzei o petrecere surpriză de ziua ei.

Mașini, televizoare de 3 metri, sticle cu șampanie scumpă, haine și pantofi de firmă, toate sunt future junk.

Se strică, ies din modă, intră în niște cutii unde nu mai umblă nimeni.

De Crăciunul acesta fă-i cadou o emoție.

Una puternică și pozitivă. Să ți se umple sufletul. Să ți se lumineze ochii.

O emoție pe care să o ți-o amintești, nu un obiect pe care să se pună praful.

Și nu te teme să apeși un pic pedala de accelerație: mai bine să te înjure că l-ai scos din zona de confort, decât să fie o senzație călduță pentru care să-ți mulțumească de complezență.

Sigur, e mai greu să scoți o idee din căpșor decât o bancnotă din portofel, dar nu e imposibil dacă totul vine din inimă.

Foto: abclic

Working title - Episodul 1

Ducem BLOGGING DEMOCRACY la un nou nivel:

Dintr-o idee pe care voiam să o fac serial, vom scrie o carte împreună!

Altfel e clar că n-o să mai scriu niciodată a doua carte. Îmi trebuie un bici ;-)

Cum procedăm? Eu pun un episod pe blog cu trei variante de continuare. Voi alegeți una dintre ele și eu o scriu. Cu alte trei variante de continuare. Este o idee atât de OUT OF CONTROL încât îmi place la nebunie!

N-am titlu, o să vină pe parcurs. Până una alta se numește Working title :))

Ep.1

Țeavă, Andu și Costinești erau cei mai cool tipi din ASE. Unii ar spune că asta nu înseamnă mare lucru, că sunt mai multe fete la ASE. În plus, în 95 de-abia apăruseră fițele în România și era suficient să vii la cursuri altfel decât cu tramvaiul sau Dacia ca să intri într-o gașcă selectă.

Niciunul dintre ei nu era din București.

Sexlectivitatea.

Era o glumă feministă: Sunt două feluri de femei. Unele n-au avut orgasm niciodată, celelalte nu recunosc. 

Sigur, e o tâmpenie cât casa, dar un dram de adevăr mai spune şi gura unui prost: se mai întâmplă ca o femeie să aibă al treilea copil înainte să fi avut primul orgasm. Noi, bărbaţii înţelegem că ele au nevoie de mai mult şi ne imaginăm că acest mai mult înseamnă 2cm în plus sau mai mulţi bani. De cele mai multe ori înseamnă 2 minute în plus la preludiu şi mai multă... atenţie. 

Aşa se face că mi se pare riscant să alung o femeie fericită cu sfaturile mele din din poala fericirii unde e ea ţinută de omul ei acum. 

Aşa cum muzica e un limbaj universal, atracţia fizică nu prea are nevoie de explicaţii. Cum spunea o prietenă: poţi să nu ştii boabă de chimie, dacă te ajută fizicul :)

Doi bărbați nu se supără pentru că au amândoi tricou cu Steaua. Două femei care ajung la Revelion cu același model de rochie...

 

Deja vizualizezi. 

E o dramă dacă are aceeași rochie. 

E una și mai mare dacă ei îi stă mai bine!!

În două săptămâni nu cred că mai face minuni vreo dietă, iar absolut sigură că ești cea mai frumoasă de la petrecere nu poți fi decât dacă tu ai făcut lista de invitați. Și ai pus numai urâte.

Propun varianta cu rochia altfel.

Partajul prietenilor

Prietenii mei psihologi spun că repartiția prietenilor după divorț e ca partajul bunurilor: ce e dobândit înaintea căsătoriei se păstrează.

Explicația, corectă: afinitățile dintre tine și prietenii și prietenele lui sunt mediate. Când mediatorul dispare, dispare și afinitatea. Era doar un transfer de prietenie. Un credit la care tocmai ai rămas fără girant. 

Toți bărbații buni sunt luați? :-))

Ai cumpărat vreodată o rochie online care arăta senzațional pe site și era de fapt o...tristețe?

Bărbații evaluează o femeie doar în funcție de ea. Nu ne interesează bărbatul de lângă decât ca rival.

Poate ar fi mai bine să aruncăm o privire mai atentă. Ne-am da iute seama că avem un rival trist pentru că e ea prea veselă, că pare o alegere nefericită a ei pentru că de fapt ea a fost o alegere nefericită. A lui.

Dar nu! Noi nu facem asta. În fine, nu toți.

Fotografii sunt niște oameni fericiți: ei CHIAR ÎȘI ATING OBIECTIVELE!

Nu-mi plac artiștii neînțeleși. 

Cu două trei excepții, majoritatea sunt neînțeleși pentru că nu e nimic de înțeles la ei. 

Muza îl cunoaște pe Dragoș Borcănea de mai multă vreme decât mă cunoaște pe mine :-) paradoxal, a trebuit să apar eu în peisaj ca Dragoș să-i și facă poze. 

Ne-am cunoscut ca amanți... vom putea avea vreodată încredere unul în celălalt acum, când suntem într-o relație oficială?

Neîncrederea asta bazată pe antecedente mi se pare una dintre cele mai stupide forme de logică. 

Da! Logica poate să fie stupidă. Tabla înmulțirii nu mai e suficientă când treci clasa. 

Dacă mereu vom mai face tot ce am mai făcut înseamnă că nu suntem capabili să facem ceva nou: virginele vor rămâne toate viața virgine, mamele s-au născut în timp ce (mă scuzați de expresie) fătau, iar bărbații nu s-au întâlnit niciodată cu fotbalul. Fotbalul s-a inventat odată cu bărbații. 

Nu există sfinți, doar oameni care n-au fost corect ofertați.

Nu există demoni, ei sunt sfinții care au fost. Corect ofertați. 

ediție specială de sărbători): De ce să NU iubești un bărbat care nu e al tău?

De ce? 
De sărbători. 

De toate zilele tale de naștere, 
nume, 
etc 
la care o să lipsească 
sau o să stea 
puțin. 

De toate revelioanele când o să ciocnești cu oglinda.

De toți brazii pe care-i vei lăsa necumpărați că te apucă mai tare depresia cu un conifer în casă. 

De mila mamei tale care vrea să te vadă fără cearcăne, 
dar mai ales 

de tine, 
care poate meriți mai mult:

Dicționarul zâmbetelor.

 

Unele zâmbete sunt atât de enervante. Știi genul: eu am, eu pot, eu fac. Paradoxal este că în spatele lor sunt adesea oameni care nu au mare brânză, nu pot mare lucru și nu fac mai nimic. 

Alte zâmbete parcă fură lumina. Sunt calde și luminoase. Parcă nici nu poți să le pui în același dicționar de zâmbete cu celelalte așa cum nu poți să pui fluturii în același insectar cu moliile.

Sunt zâmbete care vorbesc mai bine decât o invitație și zâmbete reținute care lasă loc de întors.

Top 5 minciuni pe care nu le spunem singuri. Azi: Nu arăt destul de bine!

E prea frumoasă pentru mine!

Mă uit la bărbatul care-mi spune asta. Își aprinde o țigară și – cu excepția faptului că fumează – nu-i văd niciun defect. Îl cunosc de multă vreme. O cunosc și pe domnișoara de care vorbim. Spre deosebire de el știu că e extrem de interesată și ar lua o invitație de la el ca pe un cadou de la Moș Crăciun.

Nu-i zic nimic. Aș strica jocul. 

F. stands for Fine music. Doar chirurgia pe cord deschis ajunge mai ușor la inimă :-)))

Toti oamenii care nu fac nimic stiu mai bine ca tine ce ar trebui sa faci tu :-))

Femei care stau în fiecare dimineață o jumătate de oră să se decidă cu ce se îmbracă, știu din prima secundă ce ar trebui să decizi tu în carieră. E mult mai ușor să aleagă pentru tine: cariera ta este o miză mai mică decât o pereche de ciorapi cu model: în cea de-a doua își bagă picioarele doar la propriu. 

Oameni în vârstă a căror cea mai mare realizare sunt copiii care nu-i mai vizitează decât o dată pe an se grăbesc să-ți spună ce-ar trebui să faci în viață: un copil. 

Bărbați cărora le tremură sufletul când...

Nimic nu te costă mai scump decât alegerile ieftine!

Ești ce alegi.

Ești fast food în loc de haute cuisine pentru că ai impresia că a doua variantă costă mai mult.
Apoi cumperi prafuri să slăbești și medicamente care să te vindece de efectele secundare ale acestor prafuri.
Destinul ți-a scos varianta mai ușoară în cale? Treacă de la mine! 
OK, destinul, dar cine a ales să se oprească? Și nu o dată! Fatalitatea vieții... de 10 ori pe săptămână.
Dacă tragi linie, care ți se mai pare acum varianta în care ai mai mult de plătit?

Fericirea e nesigură? (sigur că da, cine ar vrea să-ți fure nefericirea?)

 

Fericirea ar trebui să vină într-o cutie frumos ambalată pe care să scrie, ca la produsele vândute la teleshopping: As seen on TV. 

Atâta vreme te-ai uitat după aspirații de împrumut împachetate în filme. Acum ți se par mai puțin interesante romance-urile: trăiești un romance al tău. Acum parcă te-ai uita mai degrabă la un horror, că ai în brațele cui să sari dacă te sperie.

Cel mai frumos compliment pe care îl poți face frumuseții unei femei.

La cât de bine îmi ies surprizele pe care le pregătesc oamenilor pe care-i iubesc, mă gândesc că, dacă eram un geniu malefic, acum stăpâneam lumea :-))

Cum să lași timpul să decidă? Păi noi ce treabă avem? Poți să înveți să iubești pe cineva?

Ne luăm singuri la mișto?
Timpul n-are nicio altă treabă decât să treacă.
De ales alegem noi.
Sunt câteva lucruri pe care nu le alegi: să te naști, să faci varicelă, să te îndrăgostești.

Sunt între doi. Greșesc dacă... amân alegerea?

În fiecare om se ascunde o lume. Cu amintirile lui din copilărie, cu speranțele lui din liceu, visurile din facultate și adesea blazarea lui de angajat care simte că nimeni în companie nu mai muncește atât de mult ca el. 

Altădată.

Azi nu.

N-am bani.

N-am timp.

Am nevoie de timpul acesta ca să fac bani.

Sigur că o să se întâmple! Nu. Nu e delăsare. Nu-mi caut scuze: am MOTIVE.

Roma nu s-a construit într-o zi. Nici n-o să dispară într-una. Pot să merg oricând, deci o să merg altădată. 

Există viață după divorț?

Există viață după divorț?

Tranșant? 

Dureros de tranșant?

Oamenii sunt nefericiți pentru că nu știu cât de fericiți sunt de fapt.

Ai îndrăzni să-i povestești cât de nasol e jobul tău unuia care tocmai a fost concediat? Mai ales când erați colegi. Și tu mereu ai câștigat mai bine. Și uite, după ce a muncit 7 ani sperând că va ajunge la același nivel cu tine, acum e dat afară. Sigur, explicații sunt multe. Toate eșecurile au explicații. Și absolut toate deciziile. Desigur, mai ales în cazul deciziilor, explicațiile au rareori cea mai vagă legătură cu motivațiile.

Când ești gelos te uiți întotdeauna în direcția greșită.

Gelozia e o formă de paranoia.

Punct.

Vestea proastă e că 

A plecat pentru mine? A plecat din cauza mea? Suntem vinovați pentru alegerile celuilalt?

 

Părea atât de sigură pe ea și acum te simți de parcă nimic nu e stabilit.

Părea un lider și acum descoperi că nu avea nicio viziune. 

Tu ești vinovată că ai propus sau el că a acceptat?

Dacă nu erai tu viața lui ar fi fost liniștită. N-ar fi fost. Că dacă nu erai tu era alta.

Îm pare rău că nu flatez pe niciunul dintre voi. Tu nu reprezinți fatalitatea. El avea deja disponibilitatea.

El era un ursuleț plictisit.

Tu erai mâncarea preferată pe care n-a mai avut-o în meniu de când era pui.

Ce-ți poate reproșa? Ca exiști?

Familiile sunt așa, un fel de IMM-uri. Mai ales pe la 35-40 schimbările emoționale vin cu niște costuri care se exprimă în bani. Împart activele firmei în geamantane, electrocasnice, mașini.

Am mai zis că atunci când te trage inima târâș e bine să-ți iei și mintea cu tine.

Că te trezești lângă un tânăr pre owned care începe să-și regrete reușita emoțională care i-a făcut în buget daună totală! Începe să regrete confortul.

Mai nasol e când te trezești lângă o femeie care nu mai e sigură nici de reușita emoțională...

Dar orice s-ar întâmplanu nimeni nu e vinovat pentru alegerile celuilalt.

Dacă începe să ezite după ce a luat decizia... fugi! Ezitările sunt OK înainte.

Dacă-ți face reproșuri când ar trebui să fie în faza în care să-ți facă zile bune... fugi și mai repede.

Se transformă în personaj negativ și nu vrei să fii acolo când transformarea e completă.

Nu uita nicio secundă că numai oamenii puternici pot să fie personaje pozitive. Ceilalți rămân doar cu intenții avortate. Le lipsește curajul acțiunii. Nu duc nimic până la capăt.

Pentru că personajul negativ nu este întotdeauna un om rău.

De cele mai multe ori e doar un om slab.

Foto: siwymortis