Cuvinte nepotrivite.

 

Avem atâta grijă la ce se face.
Avem atâta grijă să spunem ce trebuie. Și dacă trebuie să spunem ce nu trebuie?
Dacă e uneori OK să izbucnești... ca să izbutești? Poate nu să-i câștigi pe alții, dar să nu te pierzi pe tine.
Dacă perpetuarea unei direcții nu e altceva decât copia unei copii făcută după o copie?

1. Poti sa regreti o relatie care nu s-a intamplat?


Ultra by Charlottenburg

Sunt oameni care mor înecați cu un pahar de apă și oameni care înoată din Franța până-n Anglia.
Sunt oameni care nu văd ușa deschisă și oameni care-și sapă drumul spre libertate din închisorile memoriei.
Pentru că adesea o relație nu se întâmplă din cauza altora. Care s-au întâmplat.

Mare-i criza de lovele... da’ mai mare-i... de modele!



Parcă suntem români făcuți în China.Făcuți în China, nu în Germania.
N-am nimic cu China. Cu noi am. Că vrem să ieșim din criza economică și numim valori doar alea care se tranzacționează la bursă.
Deciziile din ultimii 20 de ani nu ne-au rezolvat nici problemele din prezent și ne-au amanetat viitorul.
România a pierdut mai mulți cetățeni de la Revoluție, decât a pierdut în Al Doilea Război Mondial!
Parcă-i și aud, cum zicea Mircea Dinescu: Opriți istoria, cobor la prima, cobor la stația “Doamne ferește”!
Opriți țara că vreau să cobor!

Eu îl cunosc suficient încât să-l pot păstra. Eu îl cunosc atât de bine încât înțeleg că nimeni nu poate să-l păstreze. Doar el poate să aleagă să rămână.



Nu-mi place să fiu la mijloc. Deloc.

Și totuși zilele trecute stăteam ca omul, liniștit, la o masă. Așteptam să-mi vină ceva de mâncare și butonam telefonul să văd ce mai faceți voi. 

La altă masă, în fața mea s-a așezat o femeie. Era foarte frumoasă și vădit nefericită. Colțurile gurii îi stăteau natural în jos... ca un zâmbet întors de diavol pe dos, cu colțurile spre pământ. Și-a privit ceasul. Nu știam pe cine aștepta, dar era evident că persoana în cauză o enerva chiar prin simplul fapt că exista. Gestul în sine trăda că femeia considera că oricât de puțin timp ar acorda întâlnirii... tot e prea mult!

După câteva minute în care ea s-a uitat la ușă și eu la ea, încercând să rezolv o șaradă psihologică fără canapea și mai ales fără întrebări... o altă femeie s-a ridicat de la o masă din spatele meu și a venit către femeia care era obiectul meu ocazional de studiu.

Era amanta soțului primei femei din povestea noastră. Fiind prima lor confruntare, amanta, inteligentă, venise prima și se așezase la o masă “mai retrasă” să poată studia mai bine adversarul. 

CE RISIPĂ DE NOPȚI



Ce risipă de nopți. 


Stai în club doar ca să-ți faci poze bune. Să le vadă el. Să sufere ca un câine. Dar el nu le vede. 
E în alt club unde încearcă să pară dezinteresat și cool. Când nu e niciuna nici alta. 


Un bărbat ar trebui să știe când o ușă e închisă, dar nu și încuiată.

 
Ea încă te așteaptă.
Tu încă nu exiști.
Nu așa cum te vrea ea.
Tu vrei să o găsești, dar cum să faci asta dacă nu te-ai găsit nici pe tine?
Tu vrei să o găsești și să i te prezinți. Cum să te prezinți când încă nu știi cine ești?
Cum să te prezinți când ea vrea să știe cine vei fi. Și cine va fi ea dacă te lasă înăuntru... în lumea ei...
Tu ai o cheie și un culoar de uși. După care e o scară. Și un alt etaj. Culoarul lui de uși. O altă scară. 


Pot să rămână prieteni un bărbat și o femeie care se simt atrași unul de celălalt, dar sunt fiecare într-o relație?




Un singur lucru nu poate să ofere un bărbat unei femei: atenția celorlalți.

Îți trebuie cu atât mai mult cu cât se banalizează a lui. 
El e default-ul. 
Asta în cazul bun. 
În cazul rău și mult mai frecvent, atenția lui nu se banalizează. Dispare.

Te întrebi ce au unii oameni cu tine? Greșit. Întreabă-te ce nu au.





 
Multe texte de pe blogul meu sunt răspunsuri la întrebări care vin de la voi iar și iar. Dacă 50 de oameni te întreabă în privat, să nu-i vadă cineva, ce fac când iubesc un bărbat sau o femeie care aparține altcuiva... îți dai seama că mai sunt câteva mii care nu riscă sinceritatea asta.
Riști tu și scrii: Ce faci când iubești un bărbat care nu e al tău.
Am riscat pentru că s-a văzut că nu e din cărți și am iubit femei care nu erau ale mele. L-am scris pentru că multe dintre ele... au devenit. 

Prima.



Prima pe care am asteptat-o doi ani...
Doi ani in care puteam sa traiesc mai multe vieti. 
Esti prima care m-a facut sa tremur de emotie, n-as fi recunoscut atunci...
nu am putut sa dorm ...de fericire ca existi, tu, prima pe care o doresc o clipa ..in fiecare clipa.
...esti prima de care mi-e dor..chiar si cand sunt cu tine, mi-e dor de tot trecutul acela care era candva un viitor care nu s-a intamplat... si-mi traiesc prezentul cu un chef nebun pentru prima oara.
Dupa multe altele, esti prima! Prima care traieste prin mine.

Dragoș Radu

Nu ne mai aparținem unul altuia. Doar tu mie. (Selecția oficială I WANT YOUR TEXT)



M-a surprins că şi-a adus aminte unde stau. 
A venit cu o sticlă de vin alb şi un pachet de cărţi de joc. Ştia că nu am. L-am privit prin uşa între-deschisă. Înăuntrul meu se ducea o bătălie așa că,  până ce apele nu se calmau, nu aveam de gând să îl invit înăuntru.
Nu ştiam ce-ar fi mai bine: să îl fac să plece, dovedindu-i astfel că încă ţin la el sau să îl chem la mine şi să încerc să-l fac să înţeleagă că nu mai îmi pasă? 
A fost remiză, la fel ca şi în jocul nostru de cărți. Sticla se golea repede, era de aşteptat, doar amândoi preferam să bem. Era mai periculos să vorbim.
Despre trecut şi aşa nu mai avea rost, iar prezentul era atât de confuz încât nici nu merita luat în seamă.

Inspiratie (doar un sinonim pt Muza) I WANT YOUR TEXT. Selecția oficială :-)


Iti inspir hotarare si seriozitate prin fermitatea cu care iti strang mana cand facem cunostinta. 
Daca ajungi sa te apropii mai mult iti inspir incredere in ceea ce spun. 
In diminetile in care te trezesti alaturi de mine iti inspir satisfactie, prin dorinta ta de a fi acolo si prin gesturile mele care nu te tin in loc. 
Prin tot ceea ce iti spun iti inspir imaginatie. 

Cele 7 minuni ale lumii se numesc: Luni, Marți, Miercuri, Joi, Vineri, Sâmbătă și Duminică.




Eu nu cred în zicelele gen: Trăiește fiecare zi ca și când ar fi ultima. Sună bine, dar ar fi ciudat să ne luăm rămas bun continuu.
Să o ținem într-o petrecere ca de sfâșitul lumii și să nu ne facem planuri de viitor. Că nu mai este.
Este.
Noi îl facem să fie și fiecare acțiune a noastră de azi ne clădește sau ne distruge mâinele.
Fiecare război pe care-l pornim azi ar fi bine să merite. Să nu te trezești că omul în care dai te ignoră cu grație și termini pe locul doi o cursă în care alergi singur.
Fiecare insultă pe care o servești azi vorbește mai mult despre tine decât despre cel insultat. Și mâine s-ar putea să descoperi că sunt mai puțini prieteni lângă tine. Vipera nu e cel mai bun prieten al omului.
Fiecare pod pe care-l arzi e un loc unde nu ți se mai dă voie să contruiești.
Și de fiecare dată când bârfești pe cineva vei rămâne mai singur, pentru că oamenii nu sunt proști și se întreabă ce spui și despre ei când nu sunt de față.
Și așa o să urăști ziua de luni, apoi pe cea de marți... și tot așa până sâmbătă seara când n-o să înțelegi de ce ești singur.
Meriți.
Ai avut 7 minuni la dispoziție și le-ai transformat în gunoi.
E greu să clădești o casă din gunoaie.
În fiecare zi poți să începi o nouă viață. Să plănuiești ceva sau să duci la îneplinire un plan.
În fiecare zi poți să alegi.
Să alergi.
Să speri... sau să disperi.
Să porți o mască sau să le dai jos și pe ale altora.
Să lași ceva în urmă despre care să se vorbească. O fundație pe care alții să construiască un vis mai frumos decât al tău.
Poate că nu ne sunt toate lucrurile permise, dar ai voie să-ți dorești ce vrei.

Ai grijă ce-mi dorești. Că s-ar putea să ți se întâmple.


2 minute in delir




2 minute in delir in drog, ceata si muzica fara constiinta fara pasiune doar simt curios il simt, il pipai, e fin si patrat, e curios de simplu dar sincer nu stiu ce e imi apare mereu ca un lait motiv, ceva necenzurat de reatiune, ceva doar simtit apoi imi e frica, tu tipi eu privesc, in gol, ce-i drept ma depasesti, esti rar nu mai am cotrol, sincer, as vrea sa devorez totul in cale, sa gust din infinit si sa plang in mai, de bucurie, de dispret. 

Depuis toujours, dans mes reves. I WANT YOUR TEXT (premiul, ultimul exemplar disponibil din Filosofia Sexului)



E ger si vantul se simte taios in obrajii arzand de emotie . Mergem timid unul langa altul pe o straduta semi-intunecata. Imi povestesti ceva, Dumnezeu stie ce, pentru ca nu te pot urmari. Simturile mele sunt alerte si iti urmaresc indeaproape pasii, rasuflarea, felul in care umbra ta se atinge uneori de a mea, reusind sa ma tulbure intr-atat incat simt nevoia sa ma desprind, fac un pas in lateral si reusesc sa respir din nou. Iti aud inima batand, iti simt pulsul in venele mele. Ma opresc. Buzele tale abandoneaza fraza
abia inceputa si se amesteca incet cu mine. E ca in visul meu… Chiar mai bine! Acum e real!

Nu ești suma experiențelor pe care le-ai trăit. Contează doar acelea pe care... le-ai înțeles.




Cum e posibil să te îmbogățească experiențe care te-au lăsat... pe minus? 

Mulți se vor grăbi să spună că ai în orice o lecție de învățat. Scrie peste tot pe facebook... A naibii facultate care nu se mai termină decât cu o diplomă de granit pusă la cap sub formă de cruce. Pe ea va sta trecut în relief numele absolventului. A trecut prin viață, a învățat multe lecții, a dat multe examene... și a luat notă de trecere. Pe lumea cealaltă. 
Trăim sau contabilizăm? 
Bile albe, zile negre.
Note bune care fac notă discordantă. 
Evaluări ale căror rezultate nu mai au chiar de a doua zi nicio valoare. 
Din orice experiență să nu pierzi lecția. Urăsc platitudina asta. Pentru că experiențele trebuie înțelese ca experiențe. Nu ne dă Dumnezeu test grilă! În plus... care crezi tu că e lecția? La ce materie te ascultă Doamne-Doamne? Materia cenușie?
Unii cred că lecția înseamnă că focul arde și ca atare nu se mai apropie de el. Lecția e (pentru ei) evitarea repetării acelei experiențe. În domeniul meu (ah, cum sună asta, reformulăm) în domeniul relațiilor... această lecție învățată generează mii de fete bătrâne și onaniști invidioși. Și pe cine sunt invidioși acești premianți? Acești oameni care și-au învățat lecția? Pe cine pot să fie invidioși acești eminenți? Pe repetenți. Pe cei care repetă greșeala, culmea, cu succes. 
Bravo, fenomenule! Stai jos, singur în bancă. Ai un 10 (zece) la singurătate. 
Alții cred că lecția este... să eviți OMUL. Pe el, gunoiul care ți-a înșelat așteptările. Acest tip de premianți șterg numărul ei din agenda telefonului. Apoi îi dau unfriend pe facebook și taie de pe orice listă și prietenele mutuale. Ei sunt convinși că se adună doar cine se aseamnă. Ciudat, chiar și în filmele de categorie B vezi polițiști care sunt parteneri și n-au nimic în comun. Oare nu le-a sărit acestor premianți în ochi nici măcar faptul că unul e alb și altul negru? 
Cei care cred că au absolvit magna cum laude această lecție își imaginează probabil că un singur om nasol exista pe pământ și se mișca brownian când a dat fix peste el. Dacă n-ai niciun fel de experiență de viață, doar uitându-te la știri, vei realiza că “oamenii răi” sunt mai mulți. 
Lecții, lecții și iar lecții...
Dumnezeu e Lenin și strigă la noi: Învățați! Învățați! Învățați!
Câtă aroganță! Dumnezeu a creat lumea întreagă pentru Georgescu, să aibă el unde să-și dovedească dibăcia. 
Lumea e un Truman Show! Georgescu show!
Așa cum arta poate funcționa și fără o morală, la fel și viața funcționează perfect fără înțeles. 
Doar noi suntem ambițioși și vrem să-i găsim unul. 

I WANT YOUR TEXT: Invită-mă la nunta ta. Selecția oficială a concursului fără premii :-)

 



I want your text. (Bianca Elena Voinea)
...............

Stii promisiunile alea pe care nu le rostesti dar le spui intr-un fel sau altul? Nu-i spui niciodata "iti promit ca nu te mai supar"...
sau "iti promit ca nu voi pleca niciodata"...
dar ea stie si stii si tu. 
Promiti lucruri fara sa le pronunti: cu privirea, cu atingerile, cu gandurile...

Cum să Nu agăți un bărbat



Voi vă puteți imagina scena balconului din Romeo și Julieta cu tânăra entuziastă stând jos și făcându-i complimente lui Romeo?
Vă puteți imagina o Ileana Cosânzeana luptându-se cu zmeii ca să-l salveze pe Făt Frumos?
NU.
Femeia oferă ocazia. E suficient pentru primul pas. Noi suntem cei care trebuie să-l facem pe următorul.
Femeia alege.
Julieta alege să nu-i arunce lui Romeo o găleată de apă rece în cap.
Ileana se urcă de bunăvoie pe calul Fătului Frumos.
Egalitatea e un concept contra naturii.
Atâta vreme cât avem lanț trofic și evoluție e clar că egalitatea nu i-a plăcut deloc lui Doamne-Doamne.
Iar egalitatea între femei și bărbați e un concept care s-a referit de la bun început mai mult la piața muncii decât la dragoste.
Și totuși... pentru că pare nedrept să stai într-un colț și să aștepți să te invite guguștiucul în oraș... a apărut femeia care face primul pas.
Dar, dacă-l face prea hotărât, s-ar putea să fie și ultimul.
Cum să NU agăți un bărbat?
Nu încerca să pari ce nu ești. Mai ales dacă merge e o tragedie pentru că va trebui să joci în continuare acel rol toată viața.
Nu insista. Vrem Pasărea Măiastră, nu Ciocănitoarea Woody.
Nu te arăta exagerat de sigură pe tine. O să-ți dea o singură noapte așa... să-ți doveadescă puțin golănește că nu ești.
Am mai scris în "Cum se cuceresc bărbații" că noi ne îndrăgostim de povești mai mult decât de persoane.
Explorarea trupului unei femei ține fix trei zile și trei nopți.
Noi vrem o călătorie prin sufletul și mintea unei femei. Care să dureze o viață și să ne satisfacă în fiecare zi.
Desigur... nu toți bărbații pun preț pe sufletul sau pe mintea unei femei.
Dar, sincer, pe aceia nu vrea nimeni să-i agațe. :)

Te integrezi de nu te vezi...





Hai să părem ocupați.
Dacă nu știm exact cum să dăm bine... măcar să nu dăm rău.
Ciocul mic. Ochii la ceas.
Cum de ce facem asta? Păi, nu așa face toată lumea?
Dacă era bine și altfel, sigur se făcea până acum.

adaptarea înseamnă depersonalizare?
Iar inovația... insubordonare?

Până la 6 ani nu ești integrat dacă nu-ți faci prieteni în parc.
Pe la 16 trebuie să asculți aceeași muzică pe care o preferă prietenii tăi.
Apoi nu ești integrat dacă n-ai job. Sunt curios, dacă ai o afacere și alții se integrează ca angajați ai tăi? E nasol? Stau ei mai bine? Vâslașii de la galere sunt mai integrați decât toboșarul?
Urmează căsătoria. Când te măriți și tu?... că uite, ai 30 de ani. 
Toate prietenele tale sunt măritate.
Apoi toate au un copil.
Mâine poimâine va exista și vârsta la care e musai să ai un amant. Că toată lumea are câte unul.
Dacă mă gândesc mai bine, asta e deja de ieri alaltăieri.
Trăim într-o societate în care să înveți înseamnă să imiți. 
Nu să experimentezi. 
Dar nu e vina lor că te pun în cușcă. 
E vina ta că rămâi acolo.


Citește cărți! 

Link direct către a noastră...
https://goo.gl/QmTGeX


Adevărata miscare de rezistență.



Ce ne mai place revoluția!
Ca shaorma... revoluție cu de toate. 
Să fie determinare!
Să fie forță! 
O forță extraordinară.

Niciodată nu mi s-a părut nimic extraordinar la forță. Sunt tone de forță în te miri ce:
Liftul care ne ridică trupurile la orice înălține chiar și atunci când avem moralul... la pământ...
Mașinile care ne dau senzația că înaintăm chiar și atunci când profesional dăm înapoi.
Piatra asta azvârlită prin spațiu, piatra asta numită Pământ. E o forță colosală în mișcarea ei, dar pe noi încă ne mai îngrijorează un cutremur în Vrancea și glorificăm forța ca fiind ceva... extraordinar.

Nu e curios că mulți au câte o bâtă în mașină... în caz că trebuie să iasă la bătaie... dar niciunul n-are un buchet de flori... în caz că întâlnește o femeie frumoasă?



Ce e drept, bâta nu se ofilește :-))

Poate să aștepte cuminte niște moale de cap disponibile... 

Sigur, în trafic este evident de ce sunt mulți cetățeni nervoși!   
Mașinile lor sunt la fel ca nevestele: nu tocmai ce și-au dorit, ci tot ce și-au putut permite. 
Sau ce pot conduce.
Nu oricine poate să stăpânească o mașină sport. 
Sau o femeie frumoasă. 

Problema este că prezența bâtei și absența buchetului de flori sunt permanente:
Prin birouri îți dai seama ce popor credincios suntem după numărul de “bisericuțe”…
La supermarket nu s-ar da unul la o parte când în spatele lui se așază o gravidă. Chiar dacă femeia are doar 3 produse și el a cumpărat jumătate de magazin.

Nu cred în cărți de “dezvoltare personală”. Cred în cultură generală.



E o modă periculoasă. O singură carte care să te învețe tot. Cum să te porți, cum să gândești, cum să faci mai mulți bani.
În curând... Cum să ai ochi albaștri.
Natural. Bând cerneală.

Despre “bărbații” care se despart cu un mesaj pe facebook... SMS... etc.


 
Tehnologia a făcut ca totul să fie mai ușor.
Distanțele nu mai există atunci când vrei să comunici.
Dar trebuie în continuare să le parcurgi când vrei să atingi.
Nu mai trebuie să ne vedem pe stradă.
Prietenii noștri mutuali ne făceau înainte cunoștință la o masă de pub. Acum ne fac și fără să-și dorească asta... cu un tag pe facebook...
Înainte vedeam femeia visurilor în tramvai... într-un magazin... în mașina altui bărbat...
...acum o vedem într-un post.

The Și ce dacă Day. Inspired by Vunk :-)



Nu vă fac cronică de concert. În general cronici de concert scriu oamenii care vor să critice pe cineva și să se ridice... pe ei.

Cum arată relația perfectă... pentru cei care nu o au.




Bărbații își imaginează relația perfectă ca pe o mașină frumoasă și rezistentă. Să ți-o admire toată lumea la stop. Să nu trebuie să bibilești la ea.
Dar nici mașina ideală nu există, iar femeile și mașinile seamănă mult: dacă nu ai grijă de ele... te lasă...
Femeile își imaginează relația ideală mai ales prin negație.
NU vor să li se mai întâmple lucruri care li s-au întâmplat deja... și au fost nasoale.
Parcă sunt cele 10 porunci:
Să nu bea...
Să nu se uite după altele...
Să nu... mai fiu rănită.
Și unii și alții își doresc un soi de telecomandă magică pentru relația lor: să deruleze înapoi și să facă din nou mai bine... sau să facă din nou pentru că a fost atât de bine...
Să crească volumul orgasmului.
Să crească volumul pectoralilor... și alte volume până sunt just right.
Bărbații în general ar da-o mai încet. 
Când are chef de ceartă. Poate chiar mute. 
Totul e să n-o uite pe pauză...

LIVE me or leave me...




 ...sau cum devine un band... BRAND!

Nimic nu se compară cu un concert LIVE când trupa cântă perfect.
Chitara, clapele, bass-ul, tobele toate sunt exact acolo unde trebuie să fie.
Iar vocea... 

Chiar vor bărbații să se căsătorească?



Pot să vă gâdil sau să o luăm abrupt.
Azi n-am chef de gâdilat. 
N-am pana la mine.
(chiar... dacă înainte se zicea că un scriitor are “condei”, acum ce o să spunem? Are tastatură?)
...vor bărbații să se căsătorească?
...dar femeile?... femeile chiar vor sau știu că trebuie?...

Aș fi cel mai bogat român dacă aș avea o mie de lei pentru fiecare femeie care mi-a spus (direct sau nu): Dacă eram bărbat nu m-aș fi căsătorit niciodată!... și m-aș fi culcat cu mult mai multe dintre oferte decât  am făcut-o fiind femeie... e distractiv să fii bărbat!
Și ele vor să ne strice distracția.

Ce pierde o femeie părăsită pentru “una mai sigură”…



E valabil și pentru bărbați. 
E o poveste... unisex...
Ești femeie. N-ai stat să te salveze cineva din turn și nici nu vrei. E turnul tău. Tu l-ai cumpărat cu prima casă.  Tu câștigi mai mult. La început îl fascinează. Apoi îl deranjează. 

Back to Top