N-am călătorit
atât de mult cât mi-aș fi dorit, dar nicăieri n-am întâlnit atât de mulți
oameni care să se considere mai buni decât poporul din care fac parte.
Practic...
aproape toți!
De 1 Decembrie ne
trezim brusc că există frați români.
Bizoni
Moroni
Nesimțiți
Șoferi de
duminică
Marieni (un
marian, doi marieni, etc)
Cine sunt
bizonii? După două trei discuții ajungi la concluzia că toți cei care nu sunt
la masa unde are loc conversația!
Cum oare poți să
crezi că tu ești minunat, dacă toți cei care te înconjoară sunt niște dobitoci?
Sau, invers, cum
pot ei să fie niște zero cu acte, dacă tu ai ieșit atât de bine? Ah, înțeleg,
doar părinții tăi nu sunt bizoni. Doar arborele tău genealogic e mai...
răsărit. Doar rădăcinile tale bine înfipte mai țin solul patriei. Alunecarea de
teren va începe să se producă imediat ce te vei decide să emigrezi.
România nu e o
mamă, o fraieră care să te aștepte cu masa caldă.
România e un
spațiu geografic, o istorie comună, o samă de cuvinte care servesc și poezia și
medicina.
România e un
apartament cu trei camere. Trei provincii.
România e o casă.
Dacă îți place sau nu ce găsești în ea ține de locatari. Ia uită-te tu la
întreținere. Vezi dacă nu cumva ai niște restanțe.
Înainte să fim
atât de duri cu aprecierile la adresa societății ar trebui să ne putem aprecia
corect realizările și eșecurile proprii: dacă stai cu părinții deși ai aproape
30 de ani s-ar putea să nu fie vina României.
Dacă nu mai ai
idee ce este o subordonată consecutivă chiar nu mi se parecă te poți plânge de
starea generală a educației în România.
Dacă nu te
implici niciodată și faci mișto de oamenii care semnează petiții pentru legi
mai bune, să nu te plângi când te vei simți mic și singur în fața unei decizii
strâmbe. Ai avut ocazia să faci parte dintr-un grup. Ai ales să fii solitar, nu
solidar.
