Aș putea să vă fac puțin lumea țăndări și să vă spun că multe femei care se cred superbe sunt de fapt banale și că asta explică totul fără prea multă introspecție.
Să luăm problema ca la mate și să presupunem că avem așa:
Fie X o femeie superbă și Y un bărbat care se uită după un număr de femei delta Z.
De ce face nemernicul așa ceva?
Dar nerecunoscătoarea X? Combinațiile de X luate câte K par mai multe decât poate să accepte mulțimea numerelor naturale :-)
La școală ne fac să credem că mediul ambiant e format din aer și asfalt, din copaci și blocuri, din decorațiuni interioare și electrocasnice.
Voi ați dat vreodată peste un pom care să vă strice ziua?
V-a făcut măcar o dată să zâmbiți o replică inspirată a prăjitorului de pâine?
Sigur, și eu mai întorc capul după câte o clădire frumoasă. Chiar și din mașină, cu toate riscurile, dar mediul nostru este format în primul rând din oameni. Oameni pe care nici nu i-am întâlnit, dar care au dat formă mediului în care trăim și – uneori – sens vieților noastre. Oameni care au inventat domeniile în care excelăm și ne credem minunați. Oameni care ne critică. Oameni care ne iubesc.
Poți să predici libertatea și totuși să te porți ca un inchizitor? Eu nu pot.
Poți să negi existența celorlalți? Calitățile lor? Frumusețea, această anomalie delicioasă?
NU.
De poți să negi este puterea de atracție, pentru că atâta timp cât ești deja fascinat toate femeile ți se par doar niște concurente merituoase în cursa pentru un onorant loc 4. Că pe 1, 2 și 3 e ea.
Voi chiar credeți că Muza nu întâlnește bărbați interesanți, manierați, bine îmbrăcați, mai bogați decât mine și cu vorbele la ei? N-o țin în casă legată de pat! Cu pâine și apă. (nu prea-i place pâinea și preferă un vin roze)
E normal să vezi. Firesc să remarci. Uneori și să schimbi. Adesea e firesc și să regreți schimbarea.
Un bărbat nu se duce după altă femeie pentru că e mai frumoasă, ci pentru că e alta.
O femeie calcă adesea strâmb cu un bărbat care nu e nici măcar în aceeași ligă cu al ei doar pentru că cel nou îi oferă mai multă atenție.
Iar senzația aceea că lasă uși deschise minimizând contactul și atenția pentru tine când e un alt tip interesant la masă mi se pare destul de nașpa, chiar dacă de cele mai multe ori eu am fost tipul mai interesant. Mă gândesc mereu că e o femeie care se mulțumește cu puțin până găsește ceva mai mult, iar eu am fost interesat de dive, nu de derive.
E ușor să judeci. E mai greu să înțelegi.
Eu zic să ne crispăm mai puțin, să ne mai uităm și la drumul nostru, nu la ce scanează el sau ea. Ne-am obișnuit să ne deranjeze la alții lucruri pe care noi le tot facem. Nu e OK.
Să ne asumăm relațiile, să nu ne ascundem în public sentimentele.
De insultat în public văd că ne descurcăm destul de bine.
P.S. Leneșii au noroc. Filosofia și Necenzurat se pot comanda acum împreună. Direct link: http://bit.ly/BooksOverLooks
