Ea încă te așteaptă.
Tu încă nu exiști.
Nu așa cum te vrea ea.
Tu vrei să o găsești, dar cum să faci asta dacă
nu te-ai găsit nici pe tine?
Tu vrei să o găsești și să i te prezinți. Cum
să te prezinți când încă nu știi cine ești?
Cum să te prezinți când ea vrea să știe cine
vei fi. Și cine va fi ea dacă te lasă înăuntru... în lumea ei...
Tu ai o cheie și un culoar de uși. După care e
o scară. Și un alt etaj. Culoarul lui de uși. O altă scară.
Urcă sau coboară?
Te ridică sau te omoară?
Vrei să le încerci pe rând, dar ușile îți
schimbă locul.
Vrei să le încerci pe rând, dar când alegi să
închizi una, ea dispare.
Vrei să le încerci pe rând și te întrebi cine
încearcă pe cine.
Cine respinge pe cine.
Cine intră în lumea cui?... când lumea ta e
alterată de lumea ei și lumea ei e luminată altfel de stelele după care fugi tu
în lumea ta. Cum să mai știi care e nordul când sunteți două planete cu patru
poli magnetici.
Lumina e urmată de lumină. După soare nu mai
vine luna. Vine alt soare.
Acum până și Roma are un oraș geamăn și nu e
o copie făcută în China.
Unii văd patru calote glaciare.
Alții... două Grecii.
Lumea dublă se sfârșește de două ori, deși are
un singur Big bang.
Un bărbat ar trebui să știe când o ușă e
închisă, dar nu și încuiată.
Tu știi?
