Datul cu părerea nu mai e sportul național. Acum dăm direct cu piatra.



Mă tot întreabă oamenii de ce nu mă exprim despre problemele momentului:

1.    Aurul, cianura și ardelenii
2.    Câinii și oamenii. Cum îi identificăm.

Mi se spune: la vizibilitatea pe care o ai pe facebook TREBUIE SĂ AI O PĂRERE.
Știu. 
240.000 de oameni mi-au văzut posturile pe facebook în ultimele 7 zile, 44.000 de unici au ajuns și pe blog, majoritatea de mai multe ori. Sunt 190.000 de afișări.
Știu cine sunt.
Dar argumentul ăsta: ai mulți cititori, ești dator să ai o părere... e ca și cum spui că un fotbalist, care joacă în fața unui stadion plin, trebuie să ia microfonul și să vorbească despre drepturile femeii!

Am 8 ani de știri în spate. 
În cel mai prestigios trust media din România. 
M-am convins că datul cu părerea este un sport național la români. 
Mă dezamăgește să văd că am mai scăzut nivelul: acum dăm direct cu piatra. M-am convins că aleg oameni care nu înțeleg.
Ieșim la eutanasiat de câini care cu arme, cu arme, care nu cu furci și topoare... înainte să existe vreo lege...
Ne batem între noi pentru interese pe care puțini le înțeleg pe deplin...
Ne ucidem pentru un câine. 
E deja prea mult!
Iar aurul... 
Aurul întotdeauna l-a avut pe dracu-n el. 
Și omul. 

Eu îmi dau cu părerea doar despre lucrurile pe care le cunosc direct.

Dar ar fi bine să nu luăm decizii când suntem furioși... și mai ales să ne informăm înainte să facem tâmpenii. Dar în țara asta plină de creștini care n-au citit măcar Noul Testament (manualul de utilizare a creștinismului)... vor avea mereu gura mare cei care nu au nimic de spus.

Back to Top