Nu o să șterg pozele cu tine din telefon.
Nu o să vorbesc cu prieteni comuni să aflu ce mai faci.
Nu o să bat DJ-ul dacă pune melodia aia pe care mi-ai promis tu că n-o să-ți mai muți niciodată hainele...
...sau eu îți promisesem că n-o să ți le mai muți... cum a fost?
Pur și simplu nu o să-mi fie dor de tine și nu o să mut mobila prin casă... ca să pară altfel... sau altcumva... sau altundeva...
N-o să las mușcatele să moară de sete.
Iar eu... eu în niciun caz n-o să mă îmbăt.
N-o să-mi fie dor de tine!
Nu o să-ți dau unfriend ca apoi să caut să-ți văd de pe profilul lui Dan check-in-urile.
Nu o să merg ca din întâmplare la restaurantul tău preferat să cer un borș de vițel și să te aștept... ca un bou.
Nu te gândi măcar o secundă că o să dau jos tablourile alea de pe pereți. Oricum n-am apucat să punem nimic în ele.
Să nu crezi că n-o să mai merg la Constanța.
Sau că n-o să mai beau Jägermeister din pahare reci.
Sau că n-o să mă mai îmbrac cu tricoul ăla verde. Sau că o să donez cămașa aia neagră unui om al străzii...
Nu.
N-o să-mi fie dor de tine.
Pentru că sunt al dracului de hotărât... să te păstrez.
