Vorbim prea mult despre lucruri care conteaza prea putin. Si invers.


Înainte visam ce citeam în cărți. Acum visăm din pliantele de la magazine...
Înainte ne fascinau zânele din basme și magia vrăjitorului Merlin. Acum zânele apar în revistele pentru bărbați sub magia Photoshopului.
Capra cu trei iezi nu mai are
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Mălăieș
În călcăieș
Poate colagen în buze, silicon în țâțe și Manolo Blahnik... în călcăieș...

Parcă văd o mie de comentarii anonime care mă ceartă că am ales fix capra...

Avem mii se minute la telefon, dar parcă nu mai avem ce să ne spunem. 
Parcă suntem din altă rețea. 
Fiecare în a lui. 
O rețea care ne dă senzația că suntem în centrul unui univers. Poate un univers de fire de care ne tot trag...
Măcar de am avea un singur păpușar... n-am mai arăta ca niște Pinocchio cu ADD.  

Condimentăm cafeaua cu scorțișoara imaginației? 
Adăugăm sinceritate până face spumă? Sinceritatea aceea albă ca laptele...
Sau stăm la cafea și vorbim despre nimic?

Vorbim despre cum e vremea fără să realizăm că ne trece vremea.

Vorbim despre ce am vrea să facem fără să facem absolut nimic.
Vorbim despre zgârieturile de pe mașină, idioții de la ghișee, bănci.
Ne vorbim între noi când nu suntem față-n față, iar când suntem... vorbim despre vreme, despre ce am vrea sau despre bănci.
Poate ne-ar ajuta mai mult un minut de sinceritate, decât o viață în minciună. 
Uneori vorbim și despre schimbare.
Cel mai adesea vorbim despre ce ar trebui alții să schimbe.
Sau despre de ce nu putem noi să facem una.
Vorbim fără să spunem nimic.
Ca într-un spectacol de teatru pe care l-am văzut când aveam 15 ani, dar nu pot să-i uit titlul.
Se numea:
O tăcere asurzitoare.

Foto: xKimJoanne




Click pe foto pentru un articol mult mai important decât acesta. 
Dacă te convingem e bine să știi că ORICE SHARE CONTEAZĂ!



Back to Top