Sunt sute de ochi.
Unii te privesc de sus.
Alții așteaptă mereu ceva de la tine.
Uneori să-i conduci.
Alteori să te împiedici.
Unii te văd bun, alții te văd rău.
Unii... nu te văd bine...
alții nu vor să te mai vadă. Deloc.
Nu te-ai simțit niciodată dezbrăcată din ochi?
Sau... deochiată?
Sigur...
Sunt ochi pe care i-ai făcut să se închidă de plăcere. Pentru ca mai târziu să-i faci să plângă.
Sunt miliarde de ochi care nu te-au văzut niciodată.
Câțiva care îți zâmbesc din secunda în care te văd în capul străzii.
Și doar doi care strălucesc când îi întâlnesc pe ai tăi.
De multe ori n-aveți nevoie de vorbe.
Vă înțelegeți... din priviri.
Vezi bine... n-are rost să te complici gândidu-te prea mult la cei care te privesc cu ochi răi. De ăștia... lumea e plină ochi.
Ochii aceia care strălucesc când te văd și care-i fac pe ai tăi să zâmbească... sunt lumea ta.
