El:Cu tine aș mai merge o stație. Ea:Cu tine aș merge până la capăt.



Vrem să mergem înainte fără să putem să definim ce înseamnă înainte.
Unii privesc înainte.
Alții spun că înainte era mai bine.
Un bărbat vrea să se arunce înainte, cu ochii închiși, într-o nouă dragoste; dragostea lui vrea să știe câte au mai fost înaintea ei.

Uneori tot ce a fost înainte îi face să nu mai poată... înainta. Vor să meargă mai departe pentru că deja au mers prea departe chiar dacă uneori în procesul acesta s-au... îndepărtat.

Eu cred că fiecare trebuie să meargă înainte pe drumul lui. Nimeni nu duce pe nimeni în spate. Nimeni nu limitează pe nimeni. Alegem să ne tot intersectăm.

Viața în doi e ca o mașină în care amândoi au câte un volan. Paradoxal... nu se rupe.
Pentru că ea știe că o poate face oricând... n-o face niciodată.

O femeie deșteaptă mi-a spus odată că Înainte să te intereseze ce se poartă, trebuie să te simți bine în propria piele. Am folosit ideea ei într-un promo fără să mă gândesc prea mult... era o idee frumoasă, catchy.

E mai mult de atât.

Poți să mergi înainte doar dacă te gândești înainte. La tot ce urmează să faci. La ce clădești. La ce trebuie să dărâmi ca să clădești. La cei pe care-i lași prinși sub dărâmături și care trebuie să-și curețe viața de bucățile de tine pe care le-ai lăsat împrăștiate peste tot.
Uneori mă simt îmbătrânit în rele. Educat de ele. Un fin cunoscător al sufletului grosolan al omului.

Alteori un puști care nu știe nimic față în față cu provocarea supremă: fata din tramvaiul care a ajuns deja în stația unde el ar fi trebuit să coboare.
Ușile se închid.

El îi spune: Cu tine aș mai merge o stație.
Dacă are noroc ea îi răspunde: Cu tine aș merge până la capăt.


Back to Top