De ce iartă un bărbat o femeie care l-a înșelat.




Hei. Aș vrea ca într`o zi să citesc aici un articol "de ce iartă un bărbat o femeie care l`a înșelat", asta în cazul în care el a fost fidel. Unde e orgoliu masculin.? Sau cât de mult o iubește de a făcut asta? De ce iartă, dacă e conștient că niciodată nu va uita? De ce merge mai departe cu ea de mână, dacă știe că zilnic când o privește, își amintește de greșeala ei? Vreau să văd părerea unui bărbat. O zi bună.

Cred că e a zecea oară când mi se pune întrebarea asta. Interesant e că nimeni nu m-a întrebat de ce iartă o femeie un bărbat care a înșelat-o...
O să vă dezamăgesc puțin: nu există un singur motiv, o singură explicație, ca o rețetă scrisă în grabă de un medic, ca o teroemă gândită mult de un matematician. 

Uneori iartă pentru că e puternic.
Alteori iartă pentru că e slab.
De cele mai multe ori nu iartă cu adevărat. 

Orgoliul masculin ne face uneori să luăm decizii care par că ne lovesc demnitatea, dar în spate există un plan: dacă n-o iert, o pierd de tot spre satisfacția celui care a reușit să câștige o bătălie în acest război. Dacă o iert, rămân cu o bătălie pierdută... dar nu pierd și războiul.
Iertăm pentru că suntem prea bătrâni s-o luăm de la capăt și ne iluzionăm că a fost doar o scăpare. Dar de cele mai multe ori ea vine înapoi doar pentru că amantul n-a vrut mai mult de la ea. S-a jucat. Și-a abandonat jucăria. Poate chiar se mai gândește la el când vă iubiți cu lumina stinsă...

Iertăm pentru că e ea prea tânără și suntem atât de conștienți că nu știe ce face. Știe foarte bine ce face.
Iertăm pentru că iubim mult. Iubim femeia pe care o iertăm sau iubim statutul pe care ea ni-l oferă când o avem la braț... Iubim liniștea. Iubim succesul... iar divorțul e un eșec. Iertăm pentru că o iubim pe ea sau iertăm pentru că ne iubim pe noi?
De cele mai multe ori iertăm pentru că... suntem chit.

Ea nu trebuie să știe. Nici de team-buildingul de la Nesărata Monteoru când prietenia dintre departamente a ajuns un pic prea departe. Nici de prietena ei cea mai bună (aici desigur “cea mai bună” nu se referă la relația dintre ele). Nu trebuie să știe că atunci când o ierți... de fapt simți că te-ai iertat și pe tine și-ți mai dai un permis în alb pentru următoarele... reglări de conturi.

Un bărbat care iartă pentru că nu-și poate imagina viața fără ea e de compătimit. Lumea lui e infectată...
Un bărbat care iartă pentru că e puternic e de invidiat. El a cântărit bine argumentele și a luat o decizie care aparține de obicei inimii... cu capul.
Eu cred că aș ierta o femeie pe care o iubesc și care vine cu o explicație bună. Nothing beats a good story...

Dar corect ar fi să vă spun că am fost înșelat (și am aflat) o singură dată.
S-a întors la mine pentru că celălalt nu era la fel de bun la pat. M-am simțit ca la o alegere de electronice, unde se vând primele televizoarele cu diagonala mai mare...
N-am iertat-o.
Dar am mai făcut dragoste o dată... să mă țină minte.

Foto: Karl-Filip



Back to Top