Păstrăm aparențele. Pierdem esențele.





Sunt oameni care merg în club să se bucure de muzică și oameni care merg la operă doar ca să fie văzuți.

Dacă în club nu mi se pare grav să crezi că John Legend e numele unui star porno, când mergi la operă și crezi că Don Giovanni e un hair stylist din cartierul francez... mi se cam pare.


Sunt oameni care merg pe bicicletă pentru că adoră lucrurile simple, dar nu uită să menționeze că au dat 5000 de euro pe un ghidon și două pedale. Cel mai tare mi s-a părut când o amică a fost la o întrunire de bicicliști cool care au grijă de mediu și toți au venit cu bicicletele în portbagaj. Nimic scandalos dacă n-ar fi avut toți mașini cu motoare de peste 2.2...


Filantropi care împart cu larghețe din ce au furat...



Bărbați care se laudă cu o potență pe care nu au cui să o arate...



Avem familiști care-și pun poza cu copilul la profilul de facebook și scriu în fiecare dimineață unei colege de la marketing: Azi ziua mea a fost mai frumoasă pentru că te-am văzut la țigară... Îți venea atât de bine între buze...



Avem femei frumoase și nefericite care se încăpățânează să pună poze vesele din vacanțe în care n-au avut orgasm decât la masă, mâncând un Tzatzichi demențial.



...sigur... avem și autori motivaționali care copiază de la mine și apoi mai au și tupeul să-mi dea friend request...



De curiozitate... aparențele astea care te ridică în ochii altora... te ajută măcar un pic când ești singur... tu cu tine?

Back to Top