I WANT YOUR TEXT.
Un concurs fără miză, fără aifoane premiu, dar fără părtinire: ce-mi place... public... iar ce public... ajunge la public.
Din ce în ce mai mult.
E și asta o miză... nu?
Vă recomand textul ăsta. E o răzbunare, dar una bine scrisă.
De Alexandra. Dacă îmi dă voie vă dau și numele întreg și contul de FB. Pare mișto din ce scrie!
.............
.............
Dupa morti se plange 40 de zile.
Asa e si atunci cand pierzi o iubire- 40 de zile de lacrimi, 40 de nopti nedormite, de intrebari fara raspuns, regrete si resentimente.
Mai faci un parastas la 6 luni, in care scapi de fotografii si de toate amintirile pe care le-ati strans impreuna.
La un an, il stergi de tot din telefon , de pe facebook, twitter, instagram si cel mai important il stergi in sfrasit din inima ta. Si vorba aia “ pana cand moartea ne va desparti” devine doar un banc sec.
Obisnuiam sa fiu fata asta plina de viata, increzatoare, cu inima plina de dragoste atunci cand te-am cunoscut. Luam fiecare zi alaturi de tine ca pe un favor pe care mi-l faceai , ca ma placeai. Nu te contraziceam niciodata , te urmam orbeste la fiecare iesire cu prietenii tai, pentru ca mi-o cereai. Eram o scolarita in fata primei iubiri, desi nu ai fost primul. Nu stiu ce am iubit mai mult: imaginea ta, pe care am construit-o din nimic sau pe tine, tiranul care imi dicta inima. Cand ai plecat m-am agatat de fiecare strada pe care am mers, de fiecare banca din parc pe care am stat si de fiecare fir de nisip pe care l-am avut in sandale. Am plans in fiecare taxiu pe care l-am luat spre casa ta. M-am indragostit din nou de tine, prin franturile de amintiri pe care le-am pastrat incuiate. Am adormit 40 de zile la rand cu tine in gand si m-am trezit in 40 de dimineti cu mirosul tau. Dupa un an am reusit sa te sterg din inima. Ti-am sapat groapa si te-am aruncat la doi metri adancime in pamant, cu tot cu amintirile tale.
Dar m-am intors de unde am plecat. Nu stiu de ce te-am dezgropat. Acum, dupa 4 ani, sunt straina care iti spune la multi ani, desi ii e clar ca te deranjeaza. Sunt fata care din cand iti mai spune ca ii e dor de tine, fara sa astepte un raspuns. Sunt fata care vreme de 4 ani te-a asteptat fara ca tu sa stii.
Nu te-am vazut in 4 ani nici macar odata, in treacat pe strada. Desi in fiecare noapte am visat in mii de feluri reintalnirea noastra. Pana acum o luna, cand mi-am adunat fortele si suferintele si am venit la tine. Te-am regasit asa cum te stiam: amabil, amuzant in stilul tau, copil. Cu toate ca au trecut 4 ani, reintalnirea noastra a fost atat de familiara. Intr-o secunda mi-am amintit de ce in tot timpul asta te-am iubit, de ce am tinut cu dintii de fiecare amintire legata de tine, de noi. Si apoi...mi-am dat seama ca asta e intalnirea cu care voi pune punct, in sfarsit, relatiei imaginare pe care am avut-o cu tine.
Atunci , despartirea de tine a fost o tornada care m-a calcat in picioare. Acum, e doar o inmormantare a cuiva pe care nu-l cunosc dar la care am mers din obligatie. Inmormantare care nu mi-a lasat niciun gust pe buze. E un banc sec pe care nici acum nu l-am inteles.
