Nu eram într-o relație pe care nu mi-am dorit-o.
Nici cu un bărbat care mi-a greșit.
La ora 3 jumate dimineața oglinda de la baie era deja plictisită de întrebările mele, dar numai în ea puteam avea încredere.
Inima știa unde vrea să fugă. Pulsul sfida gravitația. Îmi desprindea pur și simplu picioarele de pe sol, dar mintea nu putea să justifice fuga asta.
Dar parcă nici nu fugeam de cineva sau spre altcineva. Parcă fugeam spre mine.
Credeam că știu cum se simte adrenalina la 250 la oră. M-am mințit singură, dar așa finuț.
Mâinile îmi tremurau ca după 10 cafele. Pritetena mea, oglinda, începuse să-și facă griji. Parcă-mi arăta cearcănele mai clar, ca pe două avertismente plânse.
În fiecare noapte ceasul de pe noptieră dansa cu timpul în defavoarea mea.
Ce era iubirea asta care venea nechemată cu ditamai înșiruirea de simptome? Ca o boală...
Fără ea viața mea ar fi liniștită. Dar NU MAI VREAU SĂ FIU LINIȘTITĂ!
Vreau să trăiesc fiecare clipă în viața lui.
Mulți știu că MUZA a scris patru pagini din Necenzurat.
Puțini s-au prins care sunt.
Probabil dacă ar fi fost atât de direct s-ar fi prins.
Lasă vărjeala și amânările! Citește cărțile!
https://www.curteaveche.ro/p/pachet-r-f-constantinescu---cu-autograf
