Adesea un “fost” pare mai cool la brațul altei femei.
Iar o femeie părăsită pare că înflorește fără tine, la soarele aprecierii altuia.
Pe femei le enervează dacă noua e mai frumoasă.
Pe noi, dacă are o mașină mai mișto.
În anii 90 te întâlneai cu o fostă din an în paște. Pe stradă. Mereu era atent aranjată, ca pentru o întâlnire cu destinul. Un destin din care nu mai făceai parte.
Acum se zice că o femeie care-și pune poze hot și radiind de fericire pe facebook sigur se răzbună pe cineva.
Iar fraierul sigur se uită, ca asasinul care se întoarce invariabil la locul crimei să-și facă un selfie cu silueta desenată pe asfalt.
Amuzante sunt cazurile în care te porți ca o mamă: nicuna nu e suficient de bună pentru el, că doar l-ai lăsat să te iubească și ți se pare că nimeni nu-l merită așa cum l-ai meritat doar tu.
Mai amuzant e că asta se întâmplă mai ales atunci când el ți-a ținut toată iarna de cald, iar vara i-ai făcut tu... vânt...
De la depărtare ești tentată să reconsideri.
Să uiți ce te enerva.
Să ți se pară că nu e chiar așa de plictisitor.
Firesc.
Într-o conversație de 5 minute toți ne descurcăm mai bine decât într-o zi de stat în casă.
Adevăratul test e atunci când ai un week-end întreg fără bani. Pot să mă mândresc că am trecut testul ăsta, dar așa de tare îmi doresc să nu-l fi dat!
Trecutul are un mod pervers în care-și ascunde mizeriile și poleiește amintirile plăcute.
Unii nu înțeleg și vor să se întoarcă.
Poate că există și cazuri fericite, dar eu nu cred în ele.
Ce-a fost frumos a fost. Păstrează amintirile. Smulge resentimentele. Bea niște Johnny și... Keep walking!
Motivele pentru care te desparți prima oară sunt fix acelea pentru care te vei despărți din nou.
