Spune-i că e frumoasă.
Doar știi că este... că altfel nu te-ai fi tăiat ca maioneza când i-ai vorbit prima dată...
Nu contează că i-ai mai spus... și anul trecut...
Suntem oameni, ne temem de bătrânețe, de un kilogram în plus, de efectele mâncării de căcat care ne strică sănătatea...
Ne temem de ridurile de expresie. Care apar idioatele chiar și atunci când ne zâmbim.
Femeile în mod special se tem de 3 fire albe în păr... Anulează-le cu 5 fire de lalele galbene și spune-i, ca prima dată: ești atât de frumoasă, iubito...
Sună cheesy?
Vino tu cu niște cuvinte mai bune, dar spune-i. Sau să nu te surprindă când altul o să o facă să se simtă frumoasă fix cu vorbele astea... așa cheesy cum sunt ele.
Spune-i că face viața să merite trăită.
Poftim? Mai ai și alte pasiuni? Și eu... Încearcă să-ți imaginezi însă ce s-ar întâmpla dacă ai rămâne doar cu ele.
Spune-i ce vrei tu.
Cum vrei. Cum poți. Pune-ți gura aia la treabă că n-o hrănești degeaba.
Lasă-ți gândurile să devină cuvinte. Lasă-ți cuvintele să devină complimente și promisiuni.
Nu sta ca un mut.
Poți să te cerți cu lux de amănunte când dai peste un prost în trafic, dar nu poți să-i spui ei ceva frumos.
Poți să risipești aerul din plămâni pe o cronică minut cu minut a unui meci de fotbal pe care oricum l-a văzut toată lumea... dar nu poți să-i spui că e frumosă goală... așa cum n-o mai vede nimeni altcineva.
Poți să te lauzi cu mașina ta cea nouă, pe care o ai de o săptămână... dar nu poți să o lauzi pe ea... care a fost lângă tine când mergeai cu tramvaiul.
Orientalii spun că avem un număr fix de respirații în viața asta. Când ți-ai epuizat stocul... mori.
Iar fiecare înjurătură în trafic, fiecare strigăt din tribună... toate sunt respirații care puteau fi mai bine folosite.
Dă-le valoare.
