Infinity has an end (I want your text, no8)



Textul nr. 7 selectat pentru concursul I WANT YOUR TEXT!
De Anca Grigore.
...................

Ce avem noi e genul ăla de relaţie toxică: ştii că tutunul dăunează grav sănătăţii, dar fumezi numai pentru senzaţia pe care ţi-o dă ţigara de după. Opt luni şi tu tot reuşeşti cumva să scoţi din mine tot ce-i mai rău, răul la superlativ absolut. Nu ştiu când şi nici cum am ajuns să mă transform într-o cutie a Pandorei, ştiu doar că mă vreau înapoi. Şi ca să mă am înapoi, am nevoie ca tu să dispari, să te ia vântul, să te ia marea, să te ia dracu’, numai…pleacă, bine?

Pleacă odată! Sau nu. Nu ştiu, ţi-aş zice să stai. Oricum sunt atât de jos că nu-ţi pot cere să pleci. Mai descalţă-te încă o dată de haine, de eşarfe, de pistrui şi îmbracă-te-n fâşii din mine. Loveşte-te de cer şi strigă-mă, să te cobor din înalturi, înapoi, în aşternuturi. Deschide-mi toate lacătele şi voi da drumul grenadelor din mână, pe podea. Apoi aprinde ţigara.

Nu-i de ajuns. Că trece efectul nicotinei şi în locul ei îmi umblă prin sânge regrete şi vinovăţie.
Mi-e dor de mine, ştii? Şi o să mă găsesc chiar dacă ştiu că-mi vor arde tălpile când mă voi întoarce cu picioarele pe pământ. Sunt conştientă că din cenuşă nu se mai fac poteci pentru că e obositor şi pur şi simplu nu îţi aduce nicio satisfacţie…dar, undeva, o parte din mine cred că încă mai speră prosteşte ca jarul găsit pe drum să fie aprins de o boare de vânt, fie el şi rece, de toamnă… Uite de aia mă plimb bezmetic şi calc pe cenuşă şi nu e aşa plăcut; pentru că sub cenuşă jarul se strânge-n movile, grupat, grupat, grupat..şi tălpile-mi sfârâie la un loc cu sufletul, arse de-un foc ce mocneşte numai în unul din noi. 

Nu sunt fachir, totuşi. În drumul meu spre tine, pe cărarea aia bătută de un infinit de ori, nu mai sunt dispusă să calc pe cioburi, pe cuie, pe jar încins, pe propriu-mi orgoliu pentru că, la urma-urmei, tu nu eşti o destinaţie sigură. Şi infinitul ăla trebuie să ia sfârşit. Îl întorc cu 90 de grade, îl pun pe verticală şi-l închei azi. Ironic e că se transformă într-un 8 mizerabil…
Back to Top