Iartă-mă, părinte, căci am păcătuit! (I want your text, no10)


Textul nr. 7 selectat pentru concursul I WANT YOUR TEXT!
De Andreea Zaharie.
.............

Avem noi doi o relaţie stranie, obsesivă. Este ca un homunculus desfăşurat elegant printre circumvoluţiile mele şi pe care îl păstrez discret între ridurile ce mi se formează atunci când zâmbesc. Este un motiv pentru care îmi fac mereu cărarea pe aceeaşi parte. Vezi tu, părinte… şuviţele mele ascund cu grijă câteva mângâieri rămase de la meciul cu Franţa.
Îţi mulţumesc, Doamne, că nu m-ai lăsat cu urechile clăpauge, căci imaginează-ţi, părinte! Ar fi trebuit să fiu atentă în permanenţă ca nu cumva să rătăcesc urma parfumului Său pe care l-am pulverizat pe ascuns, ca pe cel mai sfânt mir.


Am ochii necurat de mari, pregătiţi să se mire oricând, şi după cum ai remarcat, poate, trag cu graţie o dungă de „touche”. Şi poate nu ai crede, dar aspectul ei estetic mascheză cu succes încercarea mea ( futilă, de altfel ) de a ascunde zâmbetul pe care îl sădeşte cu grijă pe pământul fertil al retinei, ca să crească şi să mă hrănească. Involuntar, adesea.



Nu îmi permit să îmi las unghiile lungi, căci atunci orice necredincios de rând ar vedea rândurile de carne pe care nemiloasă le-am smuls din El, ca să le păstrez ca pe o târzie euharistie.
Ştiu, părinte că voi ajunge în Iad, căci există un loc special acolo pentru cei a căror îndrăzneală sfidează cu nonşalanţă limitele trase de eroşi închipuiţi.

Foto: Dyxtreme
Back to Top