Ea nu se afirmă decât în haine de firmă.



Bărbații se plâng că stai mult să te aranjezi, că tot timpul te plângi că n-ai ce să îmbraci, dar ne cam crește inima când ieși pe stradă ca pe un catwalk de asfalt.

Ne place.

Atât de mult ne place încât chiar noi am inventat pițipoanca stilată. Și pe aia de cartier tot noi am inventat-o. Pentru că orice femeie normală, atunci când vede că forma ne interesează mai mult decât fondul, face fix ce crede că ne place. Uneori până la extrem... ca o mașină superbă fără motor.

Și atunci noi ne plângem că e nasol.

Și ne plângem că ele sunt superficiale... asta mai ales când ne refuză avansurile.

Noi suntem autorii morali pentru că forma nu este noul fond: forma ne-a interesat mereu: de la cariatide la fetele din postere și de la zeițele antice la vedetele porno... ca-n reclama aia la un canal de filme xxx unde sloganul era: Nu te uiți pentru cum joacă...

Atât de des întâlnesc femei la care doar hainele au personalitate.

Uneori ai senzația că femeile uluitor de frumoase care aleg să meargă 2km de la metrou la job prin viscol sunt din ce în ce mai rare.

Că ochii frumoși care aleg să obosească în fața unui calculator pentru un salariu care e mereu mai mic decât ar merita. E proastă dacă nu acceptă să i-o tragă unul pe bani și merge la un job unde i-o trag toți... mai ales că faza asta la figurat n-are nicio componentă plăcută.

Dacă ai norocul să dai peste o asemenea femeie, ia-o de nevastă!

Că nu e rezultatul sistemului, n-a ieșit de pe bandă și nu se mai face.

E o anomalie, la fel ca fericirea.

Back to Top