Vara asta te îndrăgostești!



De nou.
Sau din nou.
Sau...

Pentru ca o iubire să reziste, ea trebuie să se reinventeze mereu.
Un partener care nu se schimbă îți dă siguranță, dar nu te mai fascinează.
Și dacă nu te mai fascinează el sau ea... e loc pentru alții.
Știi ce?
Nu face asta pentru el. Fii fascinantă pentru tine!
E plin de femei banale... fără atitudine, fără zvâc, fără vise care să nu fie decupate din reclame, fără alte procupări decât cele permise.
Îmi blochează vederea zeci de bărbați îmbrăcați la fel, salivând la fel de insestetic după colegele mele când ieșim la masă, mirosind toți a bere. Am ajuns să apreciez un drojdier care miroase a vodcă... ce e drept, de la distanță...
Joacă-te.
Joacă-te de-a vacanța... de-a viața ușoară... de-a marile speranțe... de-a iubirea...
Fii puțin scandaloasă.
S-ar putea să-ți cam placă.
Poate nici pe tine nu prea te mai iubești!
Fă o schimbare!
De look, de atitudine, de job...
Ce dracu... dacă nu te poți să te îndrăgostești nici de el, nici de altul, măcar ție să-ți dai o șansă!

Citește și 
http://www.radufconstantinescu.ro/2016/04/q-fostul-care-revine-dupa-6-luni-1-si.html
Click pe link sau pe poză :)




Cherchez la femme!




4 iul 2008
Asa cum nu exista decat putini ortodocsi full-time, nici feministe nu prea sunt multe. Este greu sa practici. E mult mai usor sa vorbesti despre. Sa tai lumea in doua pare floare la ureche pana in momentul in care trebuie sa iti sufleci manecile si sa te apuci de treaba.

Adevaratul feminism nu e "portavocic". Asa cum galeriile echipelor de fotbal nu sunt sustinatoarele reale ale performantei sau fair-play-ului.

Drepturile se castiga cu manecile suflecate!
Cele mai mari servicii aduse "cauzei" sunt datorate unor femei care nu s-au gandit niciodata la asta. Femei care au luptat pentru ele. Au muncit pentru ele. Si - in multe cazuri - au scris fermecand pe toata lumea. Barbati si femei deopotriva. 

Este adevarat ca nici un bestseller romanesc nu se numeste "De ce iubim barbatii". E la fel de adevarat ca Marii Clasici sunt toti barbati si ca Marin Sorescu nu agrea "poetesele". E greu de contrazis Dan C. Mihailescu atunci cand nominalizeaza trei barbati ca fiind varfurile prozei, poeziei si filosofiei, asa cum se vad ele dupa 1990. Eu l-as nominaliza pe el pentru o a patra pozitie, daca n-as fi iremediabil convins ca actul critic e mai greu de evaluat in momentul producerii lui. 


Dar orice critic care se respecta nu poate sa nege efortul si excelenta autoarelor contemporane. Poate ca nu intotdeauna constante, dar asta nu e un pacat muieresc. Nu strica sa fim macar o secunda sinceri cu noi insine.
Nu voi da nume, desi prima idee a acestui editorial a fost simpla insiruire a celor care, cred eu, reprezinta adevaratele "cariatide" pe care se poate sprijini ideea de feminism in literatura. Dar cred ca opinia generala este ca femeile care scriu sunt, oricum, un fel de "sex intermediar".


Daca iti rotesti insa ochii printr-o redactie de stiri sau cunosti echipele de management ale firmelor de top 100, e mult mai greu sa iti pastrezi aceasta convingere. Cum poti sustine ca nu ai de-a face cu o majoritate? Femeile astea ce sunt? Mii de exceptii? 

Asa cum nu cred in superioritatea unor popoare, nu pot crede nici in superioritatea unui sex. Nu a fost valabila nici cand vanatoarea si razboaiele se duceau mai mult cu muschii. Este cu atat mai putin valabila acum, cand toate razboaiele se duc cu mintea.
"Fii frumoasa si taci" sau "In spatele fiecarui barbat mare se afla o femeie extraordinara" devin formule depasite. Pentru ca lumea e plina de femei extraordinare. Care stau in fata.


Cel mai periculos drog e speranta




Stii atat de bine cand ar trebui sa renunti, dar esti ca un jucator de poker care nu poate sa se ridice de la masa.
O sa te refaci, o sa-ti castigi toti banii inapoi si o sa iesi si pe plus. Trebuie doar sa-ti mai intre o dama de inima si faci full.
Iti faci calcule.
Calculele ies prost, asa ca nu le bagi in seama.
Pierzi din nou.
Esti ca un valet de inima neagra intre doua perechi.
Ce dracu? Esti masochist?
Nu...
Etapele separarii sunt ca etapele prin care treci cand afli ca ai o boala incurabila.
La inceput negi....
Ceri o a doua opinie.
Apoi o a treia.
Apoi te superi pe toata lumea. Niste prosti care nu reusesc sa te inteleaga...
Mizantrop de ocazie ce esti.

Abia mai tarziu disperi.

Bucura-te.

Incepe dezintoxicarea de speranta.

Si...

Crede-ma...

E cel mai bun lucru care ti se poate intampla.


the XXX ray...



Suntem în 1985, într-un cabinet de radiologie dintr-un spital de provincie.
O masă albă, melaminată, desparte sau nu doi oameni. Un bărbat de aproape 50 de ani, de o frumusețe masculină desăvârșită și o tânără de cel mult 24.
Pe masă o foaie de repartiție...

Am auzit că n-ai vrut să lucrezi cu mine... Medicul își aprinse amuzat un kent lung... în linștea aceea ciudată dintre două gânduri se auzea doar focul care mistuia tutunul. Tutunul care mistuia la rândul lui plămânii radiologului își făcea treaba în liniște.

De ce? Continuă bărbatul aranjându-și halatul alb, impecabil, de medic căsătorit.

Asistenta nu simțea că trebuie să răspundă. Putea atât de simplu să-i spună că nu este adevărat. Că nu știe de unde a auzit el o asemenea bazaconie, dar nu e nimic adevărat. Dar fata avea un chef nebun să-l pună la punct pe craiul ăsta tomnatic. Avea chef să-i facă o oglindă din cuvinte și să îl forțeze să se uite în ea. Era sigură că zambetul ăsta superior va dispărea... oamenii se uită mai ușor în ochii altor oameni decât în proprii ochi. Nu riști nimic când te uiți în ochii altor oameni mai ales că multora le vezi dincolo de pupilă... fix ceafa... dar când te privești în ochi pe tine... riști să-ți vezi sufletul. O noțiune al dracului de incomodă.

Radiologul încasă foarte bine. Zece minute cât a vorbit ea, el nu și-a coborât privirea și nici n-a ripostat. Erau prea multe asistente schimbate în ultimii 5 ani? Prea multe dintre ele au cerut apoi transferul la alte spitale. Deși era clar că Județeanul era cel mai bun spital din zonă fetele optau pentru un pas înapoi. De ce ar fi făcut 4 femei tinere un asemenea gest când tinerețea privea de sus în sus chiar și în comunism?

Lăsată singură, fără un oponent, fata alunecă din poziția de combatant în cea de dialog cu sine... Radiologii aveau o reputație proastă oricum, mai proastă decât chirurgii, mai depravată decât ginecologii care, prin suprasaturație, demitizaseră demult pizda.

Ea? Dacă radiologul ar fi ultimul om de pe pământ și de copularea lor ar depinde perpetuarea speciei, tot nu s-ar culca cu el!
Se încingea dând toate răspunsurile pregătite deja pentru întrebările pe care el se încăpățâna să nu le pună.

Pentru că părea impenetrabil simțea nevoia să-i reproșeze ceva palpabil așa că izbucni împotriva fumatului cu o ardoare care făcea să pară fumatul mult mai grav decât curvăsăria. Poate chiar era...
Realiză că ridicase puțin vocea la cel care, cel mai probabil avea să-i fie șef fix în momentul când se auzi o bătaie în ușă.
Ezitantă, încercând să se obișnuiască în semiîntunericul din cabinet, intră o pacientă. Asistenta, cu avantajul ochilor obișnuiți deja cu puțina lumină, o recunoscu imediat: pentru curva asta brunetă o părăsise iubitul acum nici o săptămână. Supărarea ei îl lăsă imediat pe radiolog în pace și, redirecționată, gândi un plan. Diabolic, desigur... orice femeie rănită e capabilă de așa ceva, indiferent cât e de bună...

Am văzut un bărbat însoțit de o femeie singură


 
Unde marea întâlnește pământul
Într-un soare crud
Într-o lumină care își bate joc de dorințele oamenilor
Am văzut un bărbat însoțit de o femeie singură.
Și cât de greu e să suporți singurătatea asta... însoțită...
Singurătatea asta desperecheată...
Dar machiajul ei era impecabil...

Cerul se prelingea pe pământ în lacrimile dulci ale ploii...
În lacrimile acelea nesărate ca o glumă spusă de prea multe ori
Când i-am văzut din nou
Ea era străvezie...
O hologramă tangibilă
Doar ochii...
Numai ochii...
Îi mai legau sufletul de lumea noastră
În vreme ce el încerca să i-l lege de a lui
Cu tot felul de daruri în formă de ac
Ca acelea care prind iremediabil fluturii

Căldura nu se lăsa alungată
Când el încerca să o păstreze ca pe o fotografie alb negru
Deasupra patului.
Cât de asemănătoare sunt roșul răsăritului și cel al apusului!
Ținea în mână o ramă goală...
Fotografia se reîncarnase doar ca să plece...
I-a cerut un ultim sărut.
Buzele lor s-au atins fără rost...
Ultimul sărut se întâmplase demult
Niciunul dintre ei
Nu și-l mai aducea aminte.


De ce este “ciorba reîncălzită”... cea mai mare păcăleală!




Cel mai nasol e să te păcălești singur. Iar ciorba reîncălzită e fix genul ăsta de păcăleală.
Când eram eu mic și mai jucam fotbal, se spunea că ai trimis portarul după țigări dacă te prefăceai că tragi în stânga și de fapt șutai în dreapta. E tare trist să sari în dreapta când tu știi de fapt unde e mingea. Sau nu știi unde e, dar știi al dracului de bine că în dreapta nu e sigur.
Cârcotașii vor spune că am ales dreapta ca parte strâmbă pentru că sunt stângaci.
Mă subestimați...
Am ales, ce e drept...
dreapta...
ca parte greșită...
pentru că înseamnă normalitate...
și înseamnă regulă...
și mai înseamnă... “să fii în rândul lumii”.
Multe ciorbe se reîncălzesc de dragul acestui rând al lumii, dar, să fim serioși, e ca și când pui ceva pe aragaz și aștepți să clocotească fără să dai drumul la foc.
“Ciorbele” se mai reîncălzesc și pentru că ingredientele nu au reușit să se combine mai bine. Încetul cu încetul amintirile sunt revopsite să nu li se mai vadă părțile urâte.
Defectele par mai puțin enervante când n-ai mai văzut o persoană mai multe zile sau chiar luni
Și dintr-o dată ți se pare că puțin înseamnă mult mai mult decât zero.
Nu înseamnă. O să trăiești un 1 Aprilie perpetuu.
Iar motivele pentru care v-ați despărțit prima dată vor fi... fix motivele pentru care o să vă despărțiți a doua oară.




Realitatea nu e ce vezi pe facebook. 
E mai ales ce ai grijă să nu se afle. 

https://www.curteaveche.ro/p/psihologie-pentru-oameni-obisnuiti-ediție-de-colecție-vol-1-2






Back to Top