Ce este fericirea?

Cineva tare drag mie mi-a zis azi... De ce nu scrii ce e pentru tine fericirea? Un text luminos, fără pete de realitate imediată... O lumină puternică... genul de lumină care ucide umbrele.

Nici pentru oameni în general, nici pentru mine... Chiar NU știu ce e fericirea!

Știu doar cum se simte...

E gustul acela pe care vrei să-l păstrezi în gură, mirosul de care nu-ți speli cămașa, senzația că vârfurile degetelor tale au pipăit himera. E senzația că lumea are un rost, că viața are o direcție, că timpul nu e o consumabilă arsă inutil.

Ai ochi de drogat și mișcări de dansator extatic, insolența tinereții și senzația de împlinire a artistului matur după ce și-a văzut capodopera ridicată la rang de etalon pentru omenire. EȘTI CHIAR TU UN ETALON PENTRU OMENIRE, IAR SEMENII TĂI NU POT SĂ ASPIRE DECÂT LA ONOAREA DE A-ȚI FI EGALI!

Și nu... nu ești regele lumii. Nici un Dumnezeu mai mic. Ești unul la fel de mare și de puternic, care alege să nu se ridice la cerul tuturor ci să locuiască într-un cer personal. Un taumaturg care nu face minuni decât pentru o singură persoană. Un poet care scrie o opera prima dintr-un singur nume.

Îmi pare rău că nu știu să vă spun ce e fericirea. Nici pentru omenire, nici pentru mine.

Știu doar cum se simte.

Foto: bittersweetvenom

Iubesc femeia... dar uneori așa aș vrea să dau cu ea de pământ...

Și asta nu pentru relația cu eternul ei soare, bărbatul.

Lui... chiar atunci când îi zice: ești un arogant, enervant, insensibil și lipsit de orice substanță... îi spune de fapt “ești atractiv, ce ți-aș face... și cât mă detest pentru asta”.

Mă calcă rău pe nervi atitudinea femeii față de alte femei. Ale dracului curve...

Cu cât e mai urâțică sau mai bătrână, cu atât devine mai acră și mai bârfitoare. De acord... să nu ai vino-ncoa este un handicap... la fel de neplăcut ca lipsa unei mâini...ar trebui să primești bani de la stat și loc de parcare în fața supermarketului ca o minimă reparație morală...

Dar asta nu justifică atitudini de genul: iar a venit curva asta aranjată la job... ia uite ce fustă mulată are... o să-i dau de lucru să zacă!

...sau criticile gen: ce urâtă e asta din Playboy... 
poți spune orice despre alegerile Playboy-ului...

că unele sunt vulgare,

că altele nu sunt genul tău,

că toate sunt ajutate de photoshop!

dar o femeie cu adevărat urâtă n-a apărut niciodată în revista aia!

Poate cea mai gravă e ... varianta Mother the Pink Floyd... nu-l las pe băiatul meu scump și drag să iasă cu diva aia...

că o să-i rupă inima...

mai bine să iasă cu aia de la 5... că aia e fată serioasă...

n-am văzut-o să umble cu băieți...

Alo... Creierul! E cineva acolo?!

Păi, săraca n-a umblat pentru că nu o vrea nimeni.

Și învață-ți tu băiatul că femeile sunt curve, mincinoase și pe interes și o să vezi că nu-i va trebui mult să facă legătura... și te va trata fix așa cum meriți: ca pe o curvă proastă ce ești, mamă searbădă care contribui cu găleata ta de frici la urâțenia lumii...

Și în rând cu tine...va trata prost toate femeile din viața lui... care, dacă s-ar respecta mai mult între ele... ar primi și respectul pe care, în zilele lor frumoase, îl merită.



P.S. O să fac, vorba Muzei, un exces de sinceritate. Acum 10 ani, când s-a tipărit prima dată FILOSOFIA SEXULUI, îmi era teamă de ce ar putea să spună criticii și am scos din carte multe dintre pasajele mai "hot".  Cât de multe? Cam 30% din numărul total de pagini au... zburat. Acum îmi pasă mai puțin de critici. Cititorii sunt importanți!  
Curtea Veche Publishing a insistat să reediteze acest bestseller într-o prezentare grafică de excepție. Copertă cardonată. Negru pe negru. Ceva absolut fără precedent în România. Mai mult, acum cartea conține TOATE paginile, chiar și pe cele explicite. Până la urmă... e Filosofia sexului :)
O vrei? 
Ia-o direct din link sau cu un click pe banner! http://bit.ly/2NngjEq

Domnul Pogany...

În ultima vreme primesc din ce în ce mai multe complimente de la bărbați. Nu pentru blog :-) ... ci pentru cum arăt... Recunosc, de 15 ani n-am mai fost într-o asemenea formă. Recunosc că nu mă sperie, nici nu mă agasează complimentele bărbaților nici dacă sunt hetero, nici dacă sunt gay.

Credeam că sunt homofob, acum cred că eram doar ignorant. Am prieteni foarte mișto care nu s-au decis în ce tabără joacă sau au ales deja altfel decât mine.

și o să vă spun o poveste...

poate e inventată

poate nu e...

Despre ce noroc poate să fie un ghinion... cum ar fi să nu ai carnet 3 luni...

Despre o dimineață ca oricare alta și doi tipi care mergeau la serviciu cu același metrou și se tot nimereau la aceeași oră...la aceeași ușă.

Apoi aveau grijă să fie aceeași oră.

Și aceeași ușă.

Erau așa un clișeu... Frumușelul fără permis ar fi putut merge cu orice la serviciu... era un om cu bani, dintr-o familie cu bani... dar se autoflagela în metrou... cu peones... cum le zicea el.

Niciunul nu zicea nimic.

Ți se pare ciudat? Ia gândește-te cât de greu e să faci primul pas într-o relație heterosexuală. Habar nu ai cum e să fii pe invers. Nici eu nu pot înțelege.

Zilele treceau.

Frumușelul avea bucata de plastic în portofel, dar mergea tot cu metroul. Of, Doamne... să-mi dea mie ăștia permisul înapoi (îl am reținut de la accident) că NU mă mai vede nici dracu la metrou... Dar el se ducea cuminte în fiecare dimineață.

De ziua lui a îndrăznit să intre în vorbă.

A fost simplu... doar așteptau de atâta vreme.

E ziua mea și te-aș invita la o bere...

Îmi pare rău, dar trebuie să te refuz... S-a așternut tăcerea aceea groznică...penibilă... Apoi celălalt a continuat...

Te refuz cu berea... că nu beau... e pentru gorile... dar un vin roșu beau de la tine...

Până la urmă l-a băut la el.

Abia după o lună frumușelul a aflat că iubitul lui, pe care o să-l numim destul de puțin conspirativ Domnul Pogany, e căsătorit cu o femeie... Că nu știe ce vrea... Că nu știe ce poate... Petreceau mult timp împreună pentru că... după ce că mai avea o relație și acea relație era, din punctul lor de vedere, nepotrivită (funny), atmosfera din cuplu era nasoală...

Vin la tine pentru că e nașpa la mine...

Rămâi aici...

Știi bine că nu pot...

Nu, nu știu... De ce n-ai putea?

Așa au trecut trei ani.

Mi-ar plăcea să vă spun că au fost trei ani frumoși. Nu știu dacă pot să vă mint în halul ăsta... În cei trei ani familia frumușelului a aflat cu stupoare că goden boy-ul și-o bagă-n cur și suge pula, ca atare i s-a interzis să se mai apropie de cineva din clan.

Era în 2009. Eu îmi lansam cartea. Era frig rău și el se muta...

Mi-ar plăcea să vă spun că iubitul i-a fost alături. Nici eu nu i-am fost că habar nu aveam pe atunci că e homosexual. Sau îndrăgostit. Știam că nu-i e bine... că asta se vede.

Poate pentru că era prea disponibil,poate pentru că așa e soarta, ironică, în loc să-și lase nevasta... domnul Pogany a început să-l înșele pe frumușel.

După ce a fost prins prima dată... și iertat prima dată... a început să nici nu se mai ascundă...

Venea dimineața și povestea totul cu lux de amănunte.

Se plângea mult.

De o singură parte.

Se aștepta din ce în ce mai greu.

Jur că nu-mi pot imagina un cuplu hetrosexual rezistând la tot ce se întâmpla între ei și mai ales la ce tot întârzia să se întâmple...

Eu... cu siguranță nu pot...

Era așa o încăpățânare iubirea lor... dacă iubire era aia... parcă nimic nu era în regulă... Orientarea lor sexuală, atitudinea, nepăsarea dintr-o parte și fidelitatea extremă în cealaltă parte.

Chiar nu știu cum a mai avut puterea să îl pună... după trei ani... să aleagă...

Să aleagă între ce și ce?!

Între nevastă și el? Între fast-fuck-urile cu necunocuți și el? Între toată lumea și el?

Ca toți îndrăgostiții... și ei aveau o melodie a lor.

Pe ea s-au iubit o ultimă dată, apoi domnul Pogany s-a îmbrăcat și a plecat ca de obicei, la nevastă.

Alegerea era de mult făcută.

Cum zice Frédéric Beigbeder “L'amour est un combat perdu d'avance.”

Niciodată nu se luptase cu “doamna Pogany”... sau cu amanții... sau cu lumea...

Se luptase cu singura persoană pe care domnul Pogany putea să o iubească...

Nesimțiții și-o trag mai rar. Și doar cu nasoale...

De ceva vreme merg din nou cu autobuzul. N-am mai mers din 2004... Mizerabilă experiență. Uneori amuzantă, ce e drept, dar asta rar...

Mi-am adus aminte fără să vreau de apucăturile deloc faine de pe la noi, alea de fac să meargă fetele mai îmbrăcate decât ar vrea ele... și – desigur – și noi.

Totuși îmi e și puțin milă de specimenele astea... o milă condescendentă, desigur, pentru că...

Dacă îi pui mâna unei fete pe cur în autobuz este mai mult ca sigur că te vei alege DOAR cu atât. Dacă știi să vorbești, o poți face pe îndelete... și e mult mai plăcut...

Dacă încerci să agăți cu apelativul “păpușa” o să te masturbezi în continuare în compania colecției de Barbie a sorei tale...

Dacă ți se pare masculin vorbești cartiereasca și să stai toată ziua “cu pula în gură” e recomandabil să te apuci de yoga... singura ta șansă la un oral fiind să ți-l faci... singur.

Poate că ar trebui, așa cum fac unii colecții de "right words", să scriu și eu o serie de wrong words:

Cap de listă ar fi să-i spui unei fete pe care o vezi pe stradă:

Ce te-aș f.te!

Ce bună ești!

Ce buze mari ai!

Ce țâțe mari! Etc...

Ce dracu e asta?! Scufița Roșie?!!

Dacă nu pui preț pe cum arăți și cântărești jumătate de tonă, dar ea trebuie să te placă așa cum ești... mirosind a shaorma... nu te mai uita la femei dichisite care lasă în urmă un parfum discret de Angel... e ca la box, fraiere, fiecare luptă la categoria lui...

Din fericire, româncele și-au dezvoltat un sistem de apărare minunat, care include mult umor.

Îmi povestea cineva chiar azi o superstiție din liceu...

Pe o bancă dintr-un parc pe unde treceai vrând-nevrând spre școală, era un tip care aștepta seriile de puștoaice de liceu. Se masturba privindu-le cum trec. Așa cum alții se feresc de pisica neagră, amica mea știa că, dacă dă peste onanistul de serviciu o ascultă la chimie sau la mate.

Deloc surprinzător, fata a dat la Litere.




Update :) Știi de concursul "În filmul nostru tu ești vedeta?"
Click pe poză și află mai multe!

Oamenii fericiți trăiesc mai mult?

Cineva mi-a arătat azi o copertă de carte: De ce trăiesc mai mult oamenii fericiți ?

Helloooo?!!

Pentru că oamenii nefericiți chiar își doresc să moarăăă?!

Voi nu vă uitați la știri?

Și-o... caută...

Asta, desigur, după ce au renunțat la gândul că ar putea să fie fericiți.

Pentru prima dată sau... din nou.

Sigur... avioanele nu se prăbușesc doar cu nefericiți la bord ;-)

Pe Titanic nu erau toți în lacrimi și a venit icebergul să le curme suferința J

Eu, când m-am dat peste cap cu renault cu tot, nu făceam playback pe melodia aia plângăcioasă de la Talisman deși eram singur. În mașină...

Deci – e o prostie.

Palma mea etalează o linie a vieții extrem de scurtă, ca atare am ales să nu cred în chiromanție...

Viața e fix ca cealaltă chestie: de lungă să fie câte de... bogată, de scurtă să nu fie subțire.

Iar aici intri tu.

Nu știi cât timp ai.

Poți să mănânci sănătos și să prinzi tranvaiul cu Matizul. Mă rog, el pe tine. New hardware found... cannot find driver...

Și chiar dacă mereu te-ai gândit la famous last words... ultimele tale cuvinte riști să fie “futu-i”!

Pentru cei care au dat mai rar pe la școală... Da! Sunt două!!

Poți să mergi la sală, să nu fumezi să nu riști mai nimic și totuși să mori la 20 de ani.

Ai dezlegare la căutarea fericirii, bărbate!

Ai dreptul să alegi, femeie!

Nu de la mine... singurul lux pe care eu mi-l permit este... luxul propriilor decizii... Chiar și acelea, doar în ceea ce mă privește.

Și, ca să răspund încă o dată unui comment care mă întreba “are you for real?”… Hell, yes! I think I am!

Sunt oameni care duc o viață lungă și prosperă în moartea lor prematură.

Râd fără să se bucure;

nu prețuiesc, evaluează;

Inima lor e un apartament cu patru camere nemobilat... și nelocuit...

Oamenii fericiți mor când mor.

Faza cu ei e alta... spre deosebire de ceilalți... ei au trăit înainte!

Top 5 cei mai sexy scriitori... azi... LOCUL 1.

Ernest Hemingway

Motivația juriului: Mai rar un super creier dublat de super coaie! Hemingway a scris senzațional, a trăit periculos, a iubit cum a vrut. A scăpat din accident de avion. Ce e drept, nu tocmai nevătămat. Și-a încheiat socotelile cu viața la fel de viril cum a trăit, cu o pușcă.

Cea mai buna replica de agatzat via Hemingway... din ricoșeu...

About morals, I know only that what is moral is what you feel good after and what is immoral is what you feel bad after.

Happiness in intelligent people is the rarest thing I know.
Courage is grace under pressure.

Shy guy or fly guy? Fly

The Ash/N-ash game... Facem asa... la fiecare scriitor din top, daca l-ai incerca, bifeaza rocks... daca nu, sucks. Daca te mai gandesti... mai gandeste-te... Si lasa-i pe altii...

Iubirea e o loterie, ca să câștigi, trebuie să joci.

Iubirea e un sport extrem. Îți trebuie curaj. Îți poți pierde viața. Îți poți pierde mințile. Mai ales că, pentru alte sporturi extreme trebuie să-ți păstrezi sângele rece... lucru care, în cazul ăsta, ar fi o tristețe...

Iubirea e un monstru noctambul, un vis din care nu vrei să te trezești și pe care-l păstrezi cu tine prețuindu-l mult. În vremea asta pe realitate nu mai dai doi bani.

Nimeni nu te învață despre iubire mai bine decât cineva care tocmai realizază că a pierdut-o pentru totdeauna. Cineva care se află, vorba lui Păunescu, dincolo de deznădejde.

Revistele și site-urile pentru femei se întrec în sfaturi despre cum să ieși cu fruntea sus dintr-o relație.

Ce prostie!

Cât de mult confundăm demnitatea cu orgoliul!

Și chiar mă doare-n cur de mândria mea dacă-mi pierd visul...

Să mă laude prietenii că, deși mi-am pierdut femeia, mi-am păstrat demnitatea.

Demnitate cu care voi dormi de acum înainte într-un pat rece.

Demnitate care nu-și va lăsa conturul buzelor pe ceașca de cafea.

Demnitate în care pot să mă și fut, că tot nu-mi mai vine să privesc altă femeie, cu atât mai puțin să-i dau jos hainele.

Dar ei insistă... Să nu faci aia, să nu faci ailaltă, să nu lași să se vadă că nu poți să trăiești fără ea...

doar în ea să aprinzi ideea asta ca la un inception pervers.

Obraznici și inconsistenți...

Dacă amândoi mergeți după aceeași rețetă? Dacă sunteți doar doi proști care se lovesc între ei cu armele pe care ar trebui să le păstreze pentru lumea asta mizerabilă?

Foto: Russian roulette
by lorii-fabulous12

Take her as she is!! sau Iubește-o sau las-o...

Când iubești pe cineva îl iei cu totul. Cu angoasele, cu pasiunile și cu toate excentricitățile. În plus... la unii oameni chiar și calitățile sunt greu de suportat... Stătea singură la cafea și se întreba cum naiba a dat tocmai ea peste un rocker căruia să-i placă florile! În ghiveci! Și cam pretențioase.

Îi venea să-l sune și să-i spună că ar fi preferat să colecționeze timbre, să se uite la wrestling sau chiar să practice! Dar begonia aia roșie pe care i-a oferit-o era ca un copil nedorit. Un simbol inoportun. O responsabilitate de care ea chiar nu avea nevoie. De ce să-i aducă o floare în ghiveci tocmai ei? Când era copil și plecau părinții de acasă uita de ghivece cu săptămâna... apoi le îneca în litri de apă când sunau să spună că se întorc...

Begonie stupidă... cum se poate să se usuce la cât de hidratată era? Băltea efectiv de câtă apă i-a pus și totuși arăta ca un copac din Hiroshima după căderea bombei...

O privi cu ură și-i strecură printre dinți: proasto!

   

Își trase apoi blugii pe curul cel minunat, se înfipse în cizme și ieși pe cel mai crunt viscol pe bulevard. La prima florărie aveau crăciunițe, brazi pitici, plante ornamentale mai grele decât ea, în ghivece uriașe mai grle decât el... dar begonii? Nu!

La a doua florărie nervii o lăseaseră deja și s-a certat cu vânzătoarea, o idioată care îi tot arăta o “sorcovă” care semăna cu o begonie...

E din aceeași familie, domnișoară...

Îi venea să o jignească, să-i spună că e din aceeași familie cu mă-ta! În loc de asta a spus doar: pare ruda de la țară! 

  

S-a întors enervată și a început să caute pe net. Asta trebuia să facă din prima! El trebuia să sosească dintr-o clipă în alta, iar ea avea moarta în casă! 

Simbolul iubirii era uscat într-o baltă de regrete. A sunat-o că ajunge într-o oră. Din fericire, cei de la florăria online au zis că vin în 45 de minute...

Era salvată! Dar dacă era trafic? Dacă ajungeau în 59 de minute și dădeau nas în nas cu horticulorul?

Au întârziat zece minute, dar se simțea minunat. Era ca în filme, când taie genistul firul roșu cu o secundă înainte de dezastru...

După ce decartă o șpagă generoasă curierului, aruncă repede cadavrul la ghenă apoi se apucă să desfacă pachetul.

Sunetul strident al interfonului nu putea să pice mai prost pe nervii ei care acum cedau de-a binelea: begonia adusă de curier era roz!!!

...Iar pe cutie, unde trona o poză cu o begonie roșie ca focul, scria clar: imaginea este cu titlu de prezentare. 

  

I-a deschis, l-a dus direct până la pat, apoi a insistat să meargă să mănânce în oraș. Pe viscolul ăsta? El chiar nu avea niciun chef...

Dar nu am nimic în frigider! 

Comandăm o pizza? 

Încă 45 de minute de prelungiri. De... plăcere... De sex...

Era complet deshidratat, dar ea a sărit ca arsă când l-a văzut că pleacă spre bucătărie:

  

Stai aici că te servesc eu... meriți! 

Ba tu meriți!

Dar mie nu-mi e sete? Glumi ea...

Și totuși... cât poate să întârzie o pizza? 

Mâncăm în sufragerie?

  

Prea târziu, era deja în bucătărie și contempla begonia veselă, înflorită ca la balamuc și foarte-foarte roz.

Dar nu era deloc supărat, din contră... zâmbi cu zâmbetul acela ușor tâmp de îndrăgostit... Apoi minți execrabil:

Ai văzut, draga mea? Floarea de la mine și-a schimbat culoarea de la soarele puternic de pe strada ta...

  

A dracului cum era, ar fi plusat cu tupeul și i-ar fi zis: hmmm, din roșu în roz? Oare asta înseamnă că mă iubești mai puțin? Dar colțurile gurii n-o lăsau să vorbească. Zâmbea cu gura și cu ochii știind că era iubită așa cum e, de chiar bărbatul pe care îl iubește.

Acesta e un fragment dintr-o carte a mea. Știi din care?

Vrei cărțile? 

Acum le poți avea pe toate! :) 

https://goo.gl/ydSTWd