Educația e ca erecția, dacă ai una... se vede!




Adesea... și una... și cealaltă te jenează...
Te miros nesimțiții de la primul acord corect între subiect și predicat.
Nu ești de-al lor.
Te exclud din rândul băieților de gașcă de la prima ușă pe care o deschizi unei femei, de la prima înjurătură la care nu marșezi, de la primul râgâit la care nu râzi. 

Excluderea asta e un soi de pedeapsă pe care ți-o dorești. E... de fapt... o premiere cu susul în jos.
Prietenii mei spun că nu poți să îndrepți lumea cu umărul.
Am încercat într-o vreme să o îndrept cu pumnul.
M-am bătut mult pe tot felul de principii. Acțiunea în sine era stupidă și demonstra că nici educația mea nu e cine știe ce...
Au fost și momente când am încercat să merg cu valul. Nu pot... nu poți să te dai cu placa de surf pe un val de vomă.
Acum nu mai încerc să disciplinez pe nimeni cu pumnul. Poate e înțelepciunea vârstei... poate e din cauză că sunt depășit numeric...
Dar ceva trebuie să facem.

Acea educație subtilă, dar formidabil de puternică pe care o faci tuturor atunci când nu-i lași să te schimbe pe tine.
Acea educație ca o picătură chinezească... în care fiecare acțiune se bazează pe bun simț chiar dacă pierzi bani, poziție sau prieteni.
Nu erau banii tăi.
Nici poziția care să te facă fericit.
Și nici prietenii pe care îi pierzi așa nu erau prietenii tăi.
Pare greu, dar ceva trebuie să faci!
Altfel...
În ce fel de lume vor crește copiii tăi?



http://bit.ly/1VPVB22
Back to Top