Hai să redescoperim diferența între cât costă și cât valorează un lucru, un cuvânt, un gest, o emoție, o mărturisire. Și hai să facem asta împreună.
Ne place să ne dăm mari și ei știu asta, așa că ne vând telefoane și haine care să ne facă să părem mai șmecheri. Dezbrăcați suntem cam praf?
Ne vând mașini care să ne confere statut. Ce gândim și ce scoatem pe gură e de căcat dacă nu ne emitem părerile la drive in?
Până și femeia arm-candy are un preț.
Tocmai de-asta, oricât de mult te-ar costa, ea nu valorează nimic.
Iar vin sărbătorile peste noi.
Iar îl fac ăștia pe Moș Crăciun agent de vânzări...
Iar ți se inoculează ideea că dacă nu cheltuiești o avere pe cadoul ei... n-o iubești suficient...
Hai sictir...
Deduc că bărbatul ideal vine acasă cu brațele pline de cumpărături sau pur și simplu îi dă cardul soției după care se așază la TV, să se uite la reclame, să știe ce să-i mai cumpere și cum să-și exprime dragostea la cel mai mic preț din România.
Oare ce tip de hârtie de împachetat mă definește ca persoană?
