mOral sex




Dragilor, 
stăm prost. 

Ce trăim acum vom înțelege mai bine abia privind dintr-un viitor în urma noastră și totuși trebuie să mergi înainte și n-o poți face cu spatele. 

Ce iubim acum, să iubim cu pasiune chiar dacă am fost învățați că un final nefericit e un eșec.
Eu am citit zeci de romane bune care se terminau prost, niciunul nu mi s-a părut un eșec din cauza lipsei happy-end-ului.
Așa cum niciun roman prost nu mi s-a părut vreodată salvat de un final fericit. 

Suntem propriile ziduri. Contribuim prin minciunile noastre la minciuna generală. Mereu într-o acțiune de PR față de colegi, față de vecinii de scară... “hai să nu ne audă toată lumea” sună familiar?
Suntem educați să nu spunem nici ce salariu avem...
ce e în sufletul nostru, nici atât...

Sunt înconjurat de oameni care nu sunt fericiți și totuși merg înainte printr-un tunel în care nicio surpriză nu mai pare posibilă. Ei știu asta, dar unii o fac de atâta vreme încât ar trebui să admită că au fost incredibil de proști și au pierdut niște ani. Așa că mai pierd unii... până ce e cu adevărat prea târziu.
Da. Nu trăim în vileag, dar eu nu asta vreau de la tine. Nu vreau să-mi povestești mie ce simți și ce-ai vrea să schimbi.
Vreau să recunoști privindu-te în oglindă ce simți.
Și vreau să schimbi.

Foto: Basistka

Back to Top