A fost odată ca niciodată,
în epoca de aur, nu în epoca de piatră,
a fost un bloc gri populat cu tovarăși...
Desigur, tovărășia lor era la fel de formală cum e acum camaraderia la job.
Adică se bârfeau pe rupte și toți se vedeau, dacă nu președinți de republică, măcar... de scară...
Deși toți aveau apartamente standard, unii se lăudau că al lor este mai grozav pentru că are mai multă lumină, e la un etaj mai bun când se strică liftul sau e fix la nivel cu dudul din curte și așa au desertul la fereastră, ca la McDonalds.
Așa cum apartamentele erau standard și mașinile erau la fel de asemănătoare. Totuși, unii aveau număr mic și puteau trece drept nomenclaturiști. Desigur, nu erau, pentru că nomenclatura roșie era un fel de aristocrație și nu primea repartiție cu poporul...
Dar mai ales, diferența între identici trebuia să fie... buna creștere a copiilor. Așa se face că o familie de profi de mate, rockeri pe ascuns și cititori de Nichita, a fost etichetată imediat ca o familie pierdută pentru că fata lor stătea până noaptea în parcare cu te miri cine.
În mod special vecinii de la etajul de sub ei spuneau tuturor că fata profilor s-a sărutat prima oară la 10 ani, s-a futut la 12 și a făcut 3 avorturi până la 16 ani...
Lor nu li se putea întâmpla una ca asta că doar o țineau pe a lor numai în casă, iar când plecau o încuiau cu cheia.
Și totuși...
Faptul că fata de profi era olimpică și cealaltă de-abia trecea clasa n-ar trebui să ne mire, dar că nefericita închisă în casă a rămas gravidă și a născut în loc să meargă la facultate ar putea să ridice niște semne de întrebare părinților foarte stricți, că e plină lumea de ei în zilele noastre.
