Redefining happy end!



Sunt milioane de case cu multe camere unde totul se petrece în bucătărie. Întâlnirile cu prietenii, cafeaua cu iubitele, cinele de taină, orele de croit planuri pentru un viitor care se va întâmpla și el – în mare parte – tot în bucătărie.

Leon crescuse practic în bucătării. Majoritatea... nu ale lui. Mama gătea pentru familii mai înstărite și nu avea niciodată cu cine să-l lase. Prima jucărie pe care și-o aducea aminte era becul de la un cuptor pe care îl aprindea și apoi îl stingea până îl gonea mama lui.

Privind fotografiile de familie din casele unde pătrundea fără voia lui, Leon plângea cu intensitatea cu care doar copiii și femeile îndrăgostite pot să plângă. Plecarea tatălui i se părea o tragedie de proporții planetare. Era ca și cum pământul n-ar mai fi fost o sferă, ci ar fi rătăcit prin răcoarea nopții universale tăiat grotesc pe jumătate, cu miezul de magmă la vedere, picurând fierbinte în infinitul neîndurător, fix la fel ca lacrimile lui curse inutil pe gheața rece.

Desigur, Leon copilul nu cunoștea viața reală a familiilor pe care le invidia. Un cuplu ideal înseamnă un bărbat și o femeie despre care nu avem suficiente informații. El îi privea pe acei oameni în ochi doar prin intermediul fotografiilor de înrămate, iar acestea nu sunt adesea decât un exercițiu grotesc de P.R.. O serenadă inutilă pe care familiile și-o fac una alteia, fiecare încercând să -și convingă vizitatorii că a încetat căutarea fericirii.

Desigur, acest lucru e adevărat. În cele mai multe căsnicii căutarea fericirii chiar se termină, dar nu cu găsirea ei.

Mai erau desigur... și cele două momente...

Cel al venirii, când oamenii pentru care gătea mama lui păreau atât de importanți! Se grăbeau la întâlniri, la job,la coafor... parcă le lăsau bucătăria-copil spre babysitting...

Și mai era momentul pe care îl ura cel mai tare: cel când plecau din locuințele luxoase, ca o Eva-mamă cu un Adam-copil, izgoniți din raiul fericirii în familie.

Un singur client burlac avea mama lui Leon și el părea singura speranță pe care nefericirea, depășită numeric, o mai avea în fața euforiei perpetue.

Burlacul îi părea un fel de ... el. Era orfan de nevastă, așa cum era el fără tată. Faptul că nimeni nu murise, nici nevasta posibilă, nici tatăl nestatornic, nu schimba cu nimic situația în ochii copilului.

Tații de familie, care sunt convinși că știu cum să se poarte cu copiii că doar au și ei acasă unul, au impresia că, dacă vrei să te înțelegi cu un copil, trebuie să te maimuțărești, să pui întrebări stupide și să faci glume proaste gen: nu te mai las să pleci acasă, dă-mi mie ochii tăi că sunt prea frumoși sau jucăria asta rămâne la mine, că vreau și eu să mă joc... Și se mai miră de ce copiii plâng și nu le apreciază... eforturile...

Burlacul nu-i punea întrebări stupide pentru că el NU știa să se poarte cu copiii. Dar îl lăsa pe Leon să-i pună. Răspunsurile o cam deranjau pe mamă, dar copilul era încântat să afle că înainte să te naști ai fost... mort, așa că nu e nicio problemă s-o mai faci o dată sau că el, burlacul, nu se căsătorea pentru că nu dorea să-și creeze amintiri alături de care să se trezească în fiecare dimineață.

Desigur, sesiunile de întrebări și răspunsuri se întâmplau tot în bucătărie unde bărbatul își bea cafeaua în fața unui laptop. Era obsedat de afaceri și continua să muncească pe brânci deși sumele deveniseră o simplă abstracțiune.

Într-o zi, Leon a aflat că burlacul îl cunoștea pe tatăl său. Tatăl care o părăsise pe Eva-bucătăreasa-mamă fără nicio explicație. Mai mult... absentul nemotivat lucrase la una dintre firmele burlacului, care îi spunea amuzat “prințesei sosurilor” că tocmai îi concediase fostul soț.

Încrâncenat, Leon i-a cerut socoteală afaceristului: simțea că acum, concediat, tatăl era pierdut pentru a doua oară. Cum și-a permis să-i dea afară tatăl pe care n-a avut norocul să-l cunoască??!

Burlacul l-a privit cu simpatie pe puștiul curajos și i-a răspuns, ca la toate întrebările, tranșant: Crede-mă, puștiule, norocul e să nu-l fi cunoscut...
Discuția aceasta a avut loc tot în bucătărie, desigur.

foto... minunata Alexandra Pașca... tot în bucătărie...

cum arăta iubirea în facultate...




De dragoste..

Roată de foc cu spiţe de gheaţă e iubirea.
Uneori eşti Horea, alteori eşti gâdele,
Dar întodeauna,
Absolut întodeauna,
Ar fi fost mai puţin dureros să te fi spânzurat în celulă.
Cu nojiţele aortei.
Uneori apare în decor un doctor,
Dar numele lui e Mengele.
Tu poţi risca. Cine ştie...
Din crematoriile eliberatoare de suflete
Ai putea reveni - praful pe care ea
Şi-l scutură de pe haină.


fără titlu (nu i-am dat atunci... acum, chiar n-aș îndrăzni...)

Am fost avertizat despre tine...
Tu faci marinarii să se înece cu zâmbetul pe buze
...cu numele tău tatuat direct pe suflet,
lângă ancora care nu-i mai leagă de nimic.
Am fost prevenit
Clipeam des...
să nu te văd întreagă!
Îmi legasem mâinile la spate să nu te pipăi
Aveam urechile astupate
Cu niște idei preconcepute...
Dar tot ți-am auzit ochii... cântând
Un cântec după care nu mai poți să asculți altă muzică
Fără să caști.
Tot ți-am auzit ochii
Ca un pocnet de pistol care dă startul în ultima cursă
Una în care intri de bunăvoie...
Și cred că și planeta i-a auzit
pentru că a început să se învârtă
în celaltă direcție.
Îngrozit mi-am dat atunci seama:
De-abia acum se învârtea în direcția bună.

daca vrei sa-l cunosti, nu-l intreba ce zodie e!



Ieri am ascultat (vrând-nevrând) un stand-up comedian nu tocmai rău. A băgat un pic de misoginism auto gen: Dragă, ce e lumina aia roșie de pe bord cu semnul exclamării, a pus un pic de nostalgie din vremea când băteam în calorifer în loc de buzz și mai ales... mi-a dat un subiect pentru azi. Cu zodiile.

Omul spunea, destul de amuzant, că fetele îi întreabă pe băieți de zodie sunt și fac o preselecție după asta, în vreme ce noi nu ne întrebăm niciodată dacă putem sau nu să mergem la fotbal cu un tip cu care nu suntem compatibili.

Amuzant... totuși e bine să nu pui un Rac în atac... Mai bine un Săgetător... 

Cât despre Fecioare, probabil că stau în poartă...

Totuși, paralela era forțată. Nici fetele nu se întreabă una pe alta ce zodie sunt ca să vadă dacă pot sau nu să iasă la cumpărături împreună.

Eu NU cred în zodii. Ideea că stelele au fire prinse de mâinile mele, că sunt o păpușă în mâna universului, este o idee care chiar mi-ar conveni. Ar fi o șmecherie dacă Universul s-ar interesa de Radu F...

Dar pe Univers îl doare fix în cur de Radu F... și de tine...
Iar ceea ce aleg să fac mă definește, nu ascendentul. Sper din tot sufletul că nu există “berbeci” care cred în horoscop și care nu iau o fată de nevastă pentru că scrie în cartea sfântă că Săgetătorul și Fecioara nu se potrivesc decât la pat. Apropos, ar fi trebuit să dau și eu un google, să aleg niște zodii incompatibile... să râdă pasionații de astrologie..

Eu sunt pasionat de viață.

O iubesc cu pasiune, o urăsc la fel.

Psihologii au o teorie care se numește efect de halou. Dacă știi despre un om că e obsedat sexual, nebun sau o inteligență sclipitoare... sau toate trei... atunci tot ce va face sau va spune ți se va părea că îți confirmă că este!

Așa și cu zodiile. Ca o profeție autoîndeplinită, vei reuși să strici totul găsind toate semnele unor incompatibilități... care nu există!

Foto: 0Bubble

Alcoolul te face mai frumos și mai deștept doar în ochii tăi.



Ce tare! S-ar putea să avem o nouă Annonima! Spre deosebire de adevărata Annonima, despre care știu exact cine este, dar nu vreau să spun, noua semnătură chiar habar nu am cine e și mor de curiozitate! Am găsit textul de mai jos comment la Pseudobărbatul... În loc să-l public acolo, am scos formula de început, am mai eliminat niște romgleză care clar e singura ei slăbiciune și vi-l ofer ca post de sine stătător. Îmi scria și că îi place blogul meu, dar că nu crede că-s atât de bun cât par și că prea îmi place să dau lecții... am scos asta din text că era off topic... jos cenzura!

Știu că sunt frumoasă.

Dacă merg într-un club, de la intrare până la bar am cel puțin trei oferte. Dacă oferte sunt acelea... le-aș numi mai degrabă... cereri. Dorințele sunt mai multe, dar primii care se dau la mine sunt luzării care au băut suficient cât să aibă curaj...

Ce nu înțelegeți, voi, bărbații comuni, este că fix în momentul în care ai băut suficient cât să ai curaj nu mai ai deloc șarm.

Aburii care îți ies din gură după ce ai ras 300 de wiskey și 10 țigări nu dau o femeie pe spate decât de-a binelea, când i se face rău! Eu miros ca o floare, tu, fix ca un îngrășământ natural... fuck off!

Dacă în cluburi am bea doar noi, fetele, ar da toți faliment cu două Mojito și o apă plată pe seară și asta dacă nu sunt cu mașina.

Alcoolul te face mai frumos și mai deștept doar în ochii tăi. Sfatul meu? Dacă tot ai ajuns în această stare go to a mirror and fuck yourself... anyway... you are the only person you really love...

De ce nu te ia de nevastă?



Recunosc că sunt o combinație stranie: un libertin cu principii... Desigur, nu tocmai setul obișnuit de principii... Poate că sunt tot zece porunci, dar nu-s fix acelea... Așa că răspunsurile mele la întrebări simple nu sunt neapărat cele pe care ai impresia că le conțin întrebările...

So... De ce nu te ia de nevastă?

Sunteți oare prea tineri, prea concentrați pe carieră, prea fără casă și mașină?

Nu gătești? Nu faci curat? Nu prestezi destul de bine?

Voi fi extreeeem de tranșant!

Sunt enervanți părinții care te bat la cap când locuiești cu un tip și el nu te cere de nevastă!

Trece un an.

Trec doi.

Uneori chiar cinci!

Prietenele se tot mărită. El se face că nu vede când prinzi buchetul. Tu nu ești proastă și începi să nici nu te mai duci să-l prinzi... stai la masă și îi zâmbești complice... tu nu ești ca alte proaste...

Corect. Tu ești altfel de proastă!

Orice bărbat care nu te cere nici măcar în joacă după un an torid... AȘTEAPTĂ CEVA MAI BUN.

Partea amuzantă este că și femeia care nu devine nervoasă, nu-și pune întrebări și stă un an... doi... uneori chiar cinci... așteaptă ceva mai bun.

Partea proastă este că anii ăștia se tot duc.

Amândoi îmbătrâniți fără să vină ceva-mai-bunul atât de așteptat...

Șansele voastre scad...

Realizați amândoi asta...

Și la un moment dat vă căsătoriți la starea civilă...
fără rochie de mireasă...
fără petrecere...
fără lacrimile care-ți strică machiajul în fața bisericii și lasă să se vadă fericirea...

Machiajul tău va sta perfect... nelăsând niciun pic să se vadă cât de tristă

ești...

Pentru că singurul lucru mai trist decât să NU te ia de nevastă e să te ia doar pentru că realizează că mai mult... nu poate...

Bărbații sunt niște mimoze în bocanci: dau tare cu șutul, dar nu știu să încaseze.




Cum să nu iubesc femeile, care merg ca țintele vii, neprotejate, cu inima la vedere, pe centru... 10 puncte?

Ca la tir, ai opt focuri.

Multe șanse să nimerești.

Te iartă și te tot iartă, de uneori ți se pare că te provoacă... prea te ia la mișto cu atâta bunătate!

Pentru un macho, bunăvoința femeii e incomodă. Bunăvoința e o aroganță!

E ca și cum ai lupta cu un pugilist fără gardă. La un moment dat începi să lupți neglijent și tocmai atunci vine directa decisivă.

Un fir rigid de metal pe care la început nici nu-l simți cum îți trece prin inimă. 

Apoi sângele începe să curgă... cam la fel cum au curs lacrimile ei... și brusc realizezi cât au fost de multe.

Ce greu îți era să înțelegi ce dracu suferă atâta pentru niște nimicuri...

Acum mergi țanțoș și te dai inexpugnabil, dar înăuntru zornăie cioburile ca la un termos spart. Amice... ești praf. Și meriți să fii.

Pentru că ai dat în ea de atâtea ori și te-ai crezut fenomenal. Sau ai crezut-o pe ea proastă... când singurul motiv pentru care ai putut s-o lovești de atâtea ori... a fost că ea te-a lăsat.


trei oglinzi



A fost odată ca niciodată un vrăjitor atât de puternic, încât putea să creeze alte lumi. Era celebru pentru că îi crease unui matematician obsedat de munca sa o lume cu doi sori, unde ziua era veșnică, nimeni nu dormea, iar el putea să lucreze la demonstrațiile lui la nesfârșit.

Se spune că atunci când s-a îndrăgostit, vrăjitorul a inventat pentru el și iubita lui o lume unde și soarele era tot o lună... Deși femeia a fost de vină pentru creația lui, că doar îi spusese că și-ar dori ca acea noapte de iubire să nu se termine niciodată, după doi ani de întuneric s-a plictisit și i-a reproșat că tot ce i-a oferit a fost, până la urmă, un one night stand...

Dar într-o zi, la ușa vrăjitorului a venit un rege foarte îndrăgostit de regina lui. Deși erau de mulți ani împreună și aveau trei copii, regele încă o mai iubea... ca un prinț! Dar regina nu se mai vedea frumoasă și suferea nespus. Spunea mereu că e grasă, așa că regele a comandat pentru ea o oglindă în care să se vadă... mai slabă.

N-a mers. Regina se vedea acum, bătrână...

Vrăjitorul i-a meșterit o nouă oglindă, în care să se vadă mai tânără... dar regina era în continuare nesigură, nefericită și din cauza asta și puțin nesuferită.

Regele nici nu mai știa ce să-i ceară vrăjitorului, așa că i-a cerut... un sfat.

Sire, i-a răspuns acesta, singura șansă ca regina să fie vreodată mulțumită de ce vede în oglindă, ar fi să-i meșterim una în care să se vadă... așa cum o vedeți Înălțimea Voastră.


Falling In Love Is NOT so Hard on The Knees, but Living Is…



Când eram eu mic... ascultam trupe rock și căutam sensul vieții în versurile lor.

Am aflat multe.

Și le-am crezut pe toate!

Chiar și atunci când mesajele se băteau cap în cap, îi credeam la 13,30 pe unii și la 14,15 pe alții...

Deși nu mă dădeau pe spate versurile Aerosmith, Rag Doll și Falling In Love 

Is NOT so Hard on The Knees erau pe lista cu înțelepciune... rock!

Da, frateeee! E greu să te îndrăgostești în genunchi! Daaaaa... respect! 

Trebuie să mă respecte, să fiu puternic, să aia... să ailaltă... Apoi îmi puneam blugii tăiați, geaca de fâș, îmi aruncam jumătate de pleată pe un ochi și plecam la Arthur să ascultăm muzică de-a noastră de neînțeleși...

Ce amuzant... și nu înțelegeam de ce sunt singur...

De fapt, poți să te îndrăgostești în genunchi chiar foarte bine. Atâta vreme cât tu ești cel care alege să cadă... E o poziție foarte bună. Ofertantă...

Poți să oferi aproape orice în genunchi, de la plăcere brută până la... un inel.

Dar să trăiești în genunchi e imposibil.
Cazi în genunchi așa cum cazi în iubire.

Cazi în genunchi așa cum o faci ca să te rogi...
cazi...
pentru că vrei să te ridici.

Să te ridice ea.

Dacă n-o face... poți să pleci... iar dacă ai uitat cum să stai în picioare... merge și-n mersul piticului...


Foto: @ STOICOVICIU


Îți place blogul? Susține-l! 
Comandă cărțile. 



Checklist...



Oamenii care au nevoie de teste de personalitate nu au, de fapt, niciuna.

Oamenii care au nevoie de liste de pro și contra înaintea căsătoriei... n-ar trebui să se căsătorească. Nu contează dacă lista iese bine sau nu. La iubire ar trebui să tragă o linie... că sigur nu e acolo.

Are sau n-are țâțe, cur, craci. Se îmbracă în flirturi sau trăiește ca o călugăriță. Gătește sau nu. La naiba! O iei de nevastă sau o angajezi?

Așa cum zicea Anca... gările au văzut mai multe săruturi sincere decât oficiile de stare civilă. Iar la mine s-au spovedit pe bune mai mulți oameni decât o fac la un duhovnic.

Așa am auzit cele mai incredibile temeri cu putință! Cele mai amuzante mi s-au părut cele legate de... cum arată mama ei. OK! Poate că e un barometru care-ți spune cum o să arate a ta la bătrânețe, dar e mai mult ca sigur că atunci n-o să te mai intereseze. Dacă reciproca ar funcționa și la femei, așteaptă-te să-l întrebe pe taică-tu dacă i se mai scoală. Așa... la masa de 

Crăciun, în familie, să știe și fata la ce să se aștepte...

Un tip n-a luat de nevastă sirena care atrăgea toate privirile pentru că avea sânii prea mari și... îți dai seama, Radule, cum vor atârna după un copil...

Cred că mi se părea mai normal ca ea să-l părăsească pentru că sforăie. Ea n-a făcut-o.

Cele mai triste check... liste... sunt acelea pe care nu le scrii niciodată. Când inima are o gaură fix de forma fostului sau fostei... și cauți pe cineva la fel, care să umple gaura asta cât mai bine. Un alt tip pe motor, altă blondă cu ochi albaștri, alt DJ...

Dar azi n-am o dispoziție tristă și o să dau de pământ râzând cu un gând pe care și bărbații și femeile îl tot au și nu-l recunosc: că nu toți oamenii sunt făcuți să fie soți sau soții... tați sau mame...

Și că trebuie să alegi unul de casă nu unul de inimă...

E ca în bancul acela când sună unul la radio Erevan:

Un ascultător întreabă: Am și eu o dilemă să mă căsătoresc cu una frumoasă sau cu una urâtă? Dacă o iau pe cea frumoasă mă tem că se întinde cu toți vecinii, dacă o iau pe urâtă e numai a mea...

Radio Erevan răspunde: Depinde ce vă doriți: să mâncați un tort împreună cu toți vecinii sau un căcat... singur...


Îți place blogul? Susține-l! 
Comandă cărțile. 

Bărbatul romantic e un fătălău?!?!




Când arunc o piatră-n baltă... adesea ajung să regret, pentru că trebuie s-o scot și nu mai știu cum.

Nici bine n-am zis că un prieten crede că nu mai sunt femei romantice, că pac!... au și apărut în formațiune de luptă, ca avioanele de vânătoare, vreo 20 de prietene gata să-l convingă că greșește. Ce e drept, ele aveau o șansă... eu nu.

Nu le-am făcut cunoștință. Între altele și pentru că prietenul meu se descurcă de minune și cu femeile mai puțin romantice, dar și pentru că nu e tocmai statornic... iar nestatornicia e ca impotența, nici nu apuci să spui unei femei că o ai, că se și repede să te vindece...

https://www.curteaveche.ro/pachet-radu-f-constantinescu.html



Mai amuzant e că din ricoșeu, o amică, romantică incurabilă declarată, mi-a pus în față o dilemă personală: e bine să dai peste bărbați romantici? Că... din experiența ei NU SUNT BUNI LA PAT! Ba, majoritatea sunt și frustrați și din prea multe dezamăgiri au ajus... romantici.

Mi-a sărit țandăra într-un hal! Dar am fost reținut pentru că o plac pe fata asta (avem un background comun incredibil... am făcut amândoi sporturi de contact, în fine, ea mai face)...

Nu e literatură, dar tot trebuie să scriu despre asta!


Bărbatul romantic este un fătălău care plânge la Tânăr și neliniștit? Un emotiv care termină înainte să înceapă? Un refuzat repetat?

Hell no!
https://www.curteaveche.ro/pachet-radu-f-constantinescu.html

În primul rând un bărbat romantic vrea să protejeze ce iubește. E cam complicat să faci asta când nu îndrăznești să privești un rival în ochi...


În al doilea rând un tip romantic vrea ca ea să-și dea ochii peste cap de plăcere, să bată cu mâna în pat că nu mai poate, să plângă, să leșine, pentru că plăcerea ei e mai importantă pentru el decât a lui... iar pentru asta ai nevoie de mai mult decât flori, lumânări și cină gătită pentru ea... V-aș spune direct de ce ai nevoie, dar îmi iau ban de la google și FB...

Știi care cred eu să a fost primul meu gest romantic? I-am dat un pumn în gură unui tip mai mare decât mine pentru că a jignit o fată care abia atunci a aflat că o plac.


Am nasul strâmb de atunci... ce mai... așa arată un bărbat romantic: are cicatrici pe trup și pe suflet, dar nu se rușinează de ele pentru că absolut fiecare dintre ele... a meritat!

What makes a man "good in bed"...

Movie Star Black and White by Adam25Toronto


Ne place să ne lăudăm. O conversație în care ne putem povesti viața e o conversație plăcută. Mai ales dacă întrebările grele lipsesc. Și din toate întrebările cea mai grea: ești fericit?

Cu mine nu o să ai șansa asta. Poate pentru că și mie îmi place să mă laud sau (și mai bine) să mă lauzi tu.

Poate pentru că un pic de controversă mă ajută să nu mă plictisesc.

Poate pentru că adesea laudele sunt aceleași la bărbați: cât de bine rezistă la băutură, câți oameni pot să bată, câți bani au sau... au cheluit și desigur... favorita all time: cât de buni sunt ei la pat.

Niciodată n-am înțeles de ce bărbații se laudă unii altora cu cât de buni sunt la pat... de ce nu se laudă unei femei? Ea măcar ar putea să fie interesată! Sau există riscul ca, dacă este prea interesată, lăudărosul să fie nevoit să presteze un demo?

Am momente când sunt arogant. Pot să beau o sticlă de vodcă singur și nu ajung la podea. N-am ajuns la podea nici când mă tot băteam și chiar am crescut într-un cartier unde mă întâlneam cu situații mai periculoase decât micul dejun... dar absolut niciodată nu m-aș lăuda că sunt bun la pat! Pentru că bun la pat nu ești niciodată de unul singur! Mă iubesc, dar nu mi s-ar scula privindu-mă în oglindă...

Niciun bărbat nu e mai mult decât o găleată cu petrol... avem nevoie de scânteie dacă e să ne transformăm în lumină...

Vorba unei amice din Ardeal: No...ce-l face pe un bărbat bun la pat?...O femeie bună la pat!

Foto: Adam25Toronto


Back to Top