Ne place să ne lăudăm. O conversație în care ne putem povesti viața e o conversație plăcută. Mai ales dacă întrebările grele lipsesc. Și din toate întrebările cea mai grea: ești fericit?
Cu mine nu o să ai șansa asta. Poate pentru că și mie îmi place să mă laud sau (și mai bine) să mă lauzi tu.
Poate pentru că un pic de controversă mă ajută să nu mă plictisesc.
Poate pentru că adesea laudele sunt aceleași la bărbați: cât de bine rezistă la băutură, câți oameni pot să bată, câți bani au sau... au cheluit și desigur... favorita all time: cât de buni sunt ei la pat.
Niciodată n-am înțeles de ce bărbații se laudă unii altora cu cât de buni sunt la pat... de ce nu se laudă unei femei? Ea măcar ar putea să fie interesată! Sau există riscul ca, dacă este prea interesată, lăudărosul să fie nevoit să presteze un demo?
Am momente când sunt arogant. Pot să beau o sticlă de vodcă singur și nu ajung la podea. N-am ajuns la podea nici când mă tot băteam și chiar am crescut într-un cartier unde mă întâlneam cu situații mai periculoase decât micul dejun... dar absolut niciodată nu m-aș lăuda că sunt bun la pat! Pentru că bun la pat nu ești niciodată de unul singur! Mă iubesc, dar nu mi s-ar scula privindu-mă în oglindă...
Niciun bărbat nu e mai mult decât o găleată cu petrol... avem nevoie de scânteie dacă e să ne transformăm în lumină...
Vorba unei amice din Ardeal: No...ce-l face pe un bărbat bun la pat?...O femeie bună la pat!
Foto: Adam25Toronto
Foto: Adam25Toronto
