Bărbații sunt niște mimoze în bocanci: dau tare cu șutul, dar nu știu să încaseze.




Cum să nu iubesc femeile, care merg ca țintele vii, neprotejate, cu inima la vedere, pe centru... 10 puncte?

Ca la tir, ai opt focuri.

Multe șanse să nimerești.

Te iartă și te tot iartă, de uneori ți se pare că te provoacă... prea te ia la mișto cu atâta bunătate!

Pentru un macho, bunăvoința femeii e incomodă. Bunăvoința e o aroganță!

E ca și cum ai lupta cu un pugilist fără gardă. La un moment dat începi să lupți neglijent și tocmai atunci vine directa decisivă.

Un fir rigid de metal pe care la început nici nu-l simți cum îți trece prin inimă. 

Apoi sângele începe să curgă... cam la fel cum au curs lacrimile ei... și brusc realizezi cât au fost de multe.

Ce greu îți era să înțelegi ce dracu suferă atâta pentru niște nimicuri...

Acum mergi țanțoș și te dai inexpugnabil, dar înăuntru zornăie cioburile ca la un termos spart. Amice... ești praf. Și meriți să fii.

Pentru că ai dat în ea de atâtea ori și te-ai crezut fenomenal. Sau ai crezut-o pe ea proastă... când singurul motiv pentru care ai putut s-o lovești de atâtea ori... a fost că ea te-a lăsat.


Back to Top