Te așteptai mereu să vină cu ceva din ce are în plus, dar nu... Ți-a arătat poșeta goală, jurnalul gol în care a renunțat să mai scrie, apoi pe ea goală...
Spre deosebire de jurnal... pe ea nu se neglijase.
În nicio zi.
Erau toate la locul lor.
Ți-a plăcut. Dar te gândeai mereu la ce o face specială și dădeai aiurea din umeri.
Așa că nu te opreai din căutare:
Să vină femeia aia ca o țară promisă!...
cu nicovala ei de conținut extra!...
cu oțelul aspru al ideilor... învelit în piele fină...
să vină, dracului, odată ca niciodată
să-ți umple golul!
Dar toate erau baloane cu aer cald.
Toate erau necesare, dar nu și suficiente.
Toate erau în așteptarea unui bărbat care să aibă el conținutul...
și oțelul...
și pe dracu’ gol în el!
Un fel de tu, dar mai tânăr.
Un fel de tu, dacă părinții te-ar fi reușit.
... dacă te-ar fi iubit...
Un fel de tu, dacă nu te-ai mai plânge când de fapt ești fericit și dacă n-ai mai căuta ceva ce nu există pentru că nu trebuie să existe.
Acum știi ce-o face specială. Schizofrenica asta de iubire...
Nu e straniu cum golul din sufletul unui bărbat poate să fie umplut de golul din sufletul unei femei?
