Clasa mijlocie suntem noi toţi!

Există un soi de orgoliu al sărăciei la români, toți am dus-o cândva prost și am suferit.... mai mult decât alții... totuși nici unul dintre noi nu admite că i-a ajuns funia la par. Strict matematic, nici nu e o greşeală chiar atât de mare să ne considerăm cu toţii “la mijloc”: clasa cu pricina e ca o plajă cu margini incerte, ceea ce favorizează o anumită ambiguitate.

Ambiguitate de care profităm și în alte probleme care tulbură lumea când şi când, cum ar fi lungimea “normală” a penisului.

Până la urmă, cine spune unde începe şi unde se termină clasa de mijloc? Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu îmi amintesc precis că şi mama, când stătea ore în şir la coada de la lapte, tot din clasa mijlocie considera că face parte. 

Probabil, vânzătoarele erau clasa de sus, iar oamenii din coada-cozii… erau oamenii din coada-cozii! La fel se întâmplă azi cu milioanele de utilizatori de mobil. Eu, ca posesor de smartphone, n-ar prea trebui să am nas să vorbesc...

Telefonul mobil este mai accesibil decât factura la apă caldă, cu toate acestea puţini oameni se simt privilegiaţi când zac în cadă cu spumă până la gât, pentru că asta se întâmplă într-un loc unde nu te vede nimeni.

Aţi zâmbit? Vă iert, deşi situaţia este mai degrabă uşor tragică: în lipsa unei clase de mijloc reale, cei mai mulţi dintre români încearcă să se îmbrace şi să se accesorizeze aşa cum cred că ar face-o “mijlocaşii” adevăraţi. Ba chiar mai mult: merg o dată pe lună într-un loc demn de “upper class” în care încearcă să se “înmoaie” în “lumea bună” ca într-o apă. Vie. Nu contează că pentru asta trebuie să strângă cureaua, atâta vreme cât iluzia poate fi menţinută. 

Nuca seacă e învelită în poleială.

Sociologii au denumit manevra “consum de apartenenţă”. Dar se ştie că sociologii inteligenţi sunt oameni îndeobşte neadaptaţi, iar ceilalţi sunt specialişti în furaje pentru câini. Ca atare, nu ne vom putea baza nici în viitor pe ei. Nu cred că românii sunt mai lăudăroşi ca alţii, dar cred că sunt îndeajuns încât să nu putem niciodată să aflăm ceva prin sondaje. Aşa că lăsăm bunul simţ (calitate pe care suntem, deasemenea, convinşi cu toţii că o avem) să hotărască dacă România are o clasă de mijloc. Ei bine, are! Dar ea nu prea este motorul progresului general fiind croită după chipul şi asemănarea clasei “de sus” care este, din nefericire, atât de jos.