On time




Cineva m-a întrebat... 

Cât trebuie să dureze o relaţie? 

Urăsc termenul de relaţie... 

Cât ar trebui atunci să dureze o iubire... 
Habar n-am. 
Cred că toate durează cât trebuie să dureze: 
cât o privire care-ţi fură inima


ca-n filmele în care prin ochi ţi se soarbe sufletul întreg... 

sau cât un drum până la Bucureşti la finalul căruia femeia sărutată de tine 60 de kilometri e aşteptată de altul pe peron... 
sau trei luni, cum credeam înainte de prima iubire care a durat patru. 


Patru ani. 


Cred totuşi că asta e o întrebare pentru colegii mei de liceu care credeau că dacă scriu multe pagini iau zece la teză... 

Sau pentru majoritatea colegelor mele de la Litere care stăteau la examen cele trei ore, convinse că eu îmi predau lucrarea după o oră şi ceva pentru că sunt slab pregătit. Apropos... aveau dreptate... eram... 

La fel cum poţi să ai orgasm după 40 de secunde sau să nu ai până la 25... de ani... la fel e şi aici. 

Nu ştiu cât trebuie să dureze. 

Totul este să-ţi dai seama când s-a terminat, pentru că nu există situaţie mai categoric-mizerabilă, mai specatculos-dezastruoasă şi nici mai fără scrupule chinuitoare... decât să iubeşti de unul singur. 

Să iubeşti de unul singur e ca o fundătură fără sfârşit. 

Cum vine asta? V-aş explica, dar cred că am ajuns la vorba altui înţelept subapreciat, Sir Elton John... 

I sat on the roof and kicked off the moss 
Well a few of the verses well they've got me quite cross But the sun's been quite kind while I wrote this song 
It's for people like you that keep it turned on



Back to Top