Man. Revealed.



În viaţa reală, scriitorii nu se prea ridică la înălţimea „operei”. Eu nu fac excepţie.
Bărbaţii care ştiu să curteze o femeie sunt puţini. Cei care continuă s-o facă după ce ea a cedat… sunt şi mai puţini. Au cucerit-o. E a lor. De ce să se mai străduiască? Când realizăm greşeala asta e deja prea târziu. Şi atunci scriem alte texte, de o frumuseţe stranie, de o tristeţe profund estetică şi de un inutil complet.
Ea trebuie să-şi caute mereu alt parfum, să creeze atmosferă, să surprindă, să fie din ce în ce mai provocatoare în desuuri de poezie.
El ? E suficient că există!
În aceiaşi boxeri în care ... îi stă lejer, în aceleaşi şosete care n-ar excita-o nici pe mă-sa. Sărind mereu etape că doar i se pare normal ca ea să fie mereu gata. Master and commander. Totul i se cuvine, doar a făcut atâtea pentru ea! Acum 2 ani, ce e drept, dar ce! aşa ceva se uită?! Dacă vrea romantism să se mai uite şi ea pe pozele mai vechi până i se umezeşte. Ce atâta efort? Până la urmă femeia e ca televizorul: l-ai plătit o dată, apeşi în fiecare zi pe buton fără să mai dai alţi bani!
Amice televizorist… dacă-ţi place să ai alt program în fiecare zi gândeşte-te la abonamentul pentru cablu… şi plăteşte-l şi tu măcar o dată pe lună. Că altfel ţi-l taie.

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Son_of_Man_(Magritte)

Back to Top